miercuri, 12 ianuarie 2011

Condiţional optativ


Am putea transforma toate acele lucruri care nu ne plac în distracţie. Am putea asculta muzică cînd plouă, am putea citi când stăm la coadă, în troleibuz sau în metrou. Am putea vorbi uneori cu cineva drag, dar şi cu oameni necunoscuţi, am putea fi curioşi din când în când. Am putea şi să mergem pe jos mai degrabă decât să circulăm cu un troleibuz lent, prin în trafic. Am putea popula băncile goale din parcuri sau chiar am putea fi mai atenţi le ceea ce facem. Ne-am putea gândi mai mult, în loc să alergăm, am putea simţi prezentul, fără să ne gândim întotdeauna doar la trecut, căutând griji, am putea lăsa chiar şi planurile de viitor puţin deoparte, am putea fi mai spontani. Am putea fi cu cineva drag sau am putea căuta pe cineva drag. Am putea alege esenţa, şi nu aparenţa. Am putea aşterne pe o pagină albă toate acele gânduri creative. Am putea chiar scrie. Cu toţii. Ar putea exista o rezonanţă solidă între ceea ce spunem şi ceea ce credem cu adevărat. Am putea fi un gând, pentru fiecare cititor, spectator de teatru, adolescent din faţa unei scene de concert. Am putea să ieşim cu toţii în afara noastră, am putea să ne exprimăm mai corect, mai concis, şi când e cazul, mai cald. Am putea fi autentici evitând părerile de masă, comercialul şi gregarismul. Am putea împărtăşi şi altora experinţe proprii, am putea studia mai mult, am putea fi implicaţi mai mult, am putea încerca necunoscutul. Am putea avea argumente, şi nu dispute, am putea transmite şi nu doar vorbi, am putea fi măcar o dată pasionaţi cu adevărat de ceva, am putea să ne amintim ce ne doream să facem, am putea avea idei şi nu ambalaje, am putea distinge conţinutul de formă, am putea avea un stil.
Tot noi am putea fi aceia care înţelegem filme, nu cei care le privesc. Am putea aprecia diversitatea, inteligenţa, nebunia şi zâmbetul celor care nu apleacă capul dimineaţa într-o lume alertă şi nebună. Am putea încerca haine noi, muzică nouă, cărţi noi, reviste, am putea face ziare mai bune, programe TV mai consistente, emisiuni radio mai ascultate. Am putea fi mai toleranţi, mai deschişi, am putea fi cei care nu se înghesuie, cei care nu aleargă grăbiţi spre reducerile din mall-uri şi spre cafenelele zgomotoase, din centru. Am putea consemna că pe lângă noi trec, bine deghizaţi, muzicieni, actori de spectacole, pompieri, medici, învăţători, pictori, şoferi, ingineri, croitori, care pot face diferenţa prin aportul lor zilnic la amalgamul din jurul nostru. Am putea fi noi înşine în tot concertul global. Am putea să ne amintim de echilibru şi de faptul că nu e suficient să fi harnic dar prost, şi viceversa. Am putea renunţa să mai punem etichete, am putea regăsi poezia, proza din jurul nostru, am putea renunţa la citatele respuse de mii de ori, la proverbele din bătrâni, la leacurile băbeşti şi la expresiile conjuncturale. Am putea înceta să ne plângem, am putea evita să intrăm în discuţii care ne depăşesc, în domenii intangibile, în intimitatea ascunsă a celuilalt. Am putea evita repetitivitatea, dar am putea dobândi bune maniere, am putea fi mai cumpătaţi şi am putea fi mai reflexivi la emiterea unor judecăţi. Vreau să spun că am putea renunţa să producem forme şi am putea construi fondul. Am putea evita clişee, de tipul: “suntem o ţară poluată (o reuşită de excepţie a acestui popor în condiţiile în care industria noastră e sublimă, dar imperceptibilă)”, cum spunea marele Caragiale, sau “de fapt, noi avem medici foarte buni, dar spitale foarte proaste”, „avem atracţii turistice, dar n-avem turism, ori avem cei mai buni elevi sau studenţi, etc etc”. Am putea avea scopuri finale, şi nu evoluţii interminabile, am putea fi organizaţi uneori, consecvenţi, chiar am putea...
Am putea...
Din păcate, am putea...


2 comentarii:

  1. am putea zambi pe strazile prafuite...

    RăspundețiȘtergere
  2. Aşa e, noi oamenii suntem suma lucrurilor pe care le-am putea face, dar nu le facem, sau le facem mult prea rar...

    RăspundețiȘtergere