O dilemă inversă

De ziua ta, ne-am dezbrăcat, grăbiți. Și ne gândeam de câte pistoale cu apă avem nevoie să zburăm creierii copacilor... înfloriți. Neglijentă, neatentă, tu îmi lipeai pe suflet iubirea, homeopat, după lungi discuții în pat. Visam în doi, ploua cu vorbe între noi, iar eu de dragul tău râdeam-plângeam și am deschis un geam. Mă înecam.

Te-ai strecurat în mine tiptil, prin tot orgoliul masculin. Te-ai cuibărit; întinsă pe trupul meu. Două săruturi mi-ai așezat pe... buze, iar în urechi îmi zumzăiai doar scuze.

“Dragostea se tratează la pat. În pat.”

Știu iubito, n-am uitat. Oare m-am tratat? Trupul scârțâie și vrea să-mi spună: - Stai!, dar sufletul îndeamnă: - Dragoste nebună, hai!

Ce să fac?