duminică, 10 noiembrie 2013

Gândește-te la noi doi




uneori, cuvintele se absorb singure, mai ales când tu-mi zâmbești din pernă, de fapt sunt secunde când nici singurătatea nu se mai ține de tine și-ți ești înafară precum o vastă câmpie de maci atacată de fluturi, și atunci mă gândesc că s-ar putea ca visul să se treacă pe stradă, prin fața ochilor... noștri. știu, vei întâlni unele crispări, ori pielea gălbuie a așteptării, dar eu nu te voi părăsi niciodată, chiar dacă azi dimineață-n trolebuz cineva îți semăna atât de bine încât i-am sărutat uimirea de a-ți pronunța numele. fiat lux și te-ai făcut și am văzut... că celelalte mă sărută altfel...
 
și că nimeni nu sărută folosindu-se de sărutul inventat de tine.
 
n-am cum să-ți spun din tăcere cât te aștept. nu mult, ci adânc. ca pe o limbă de bronz menită să-mi spintece după-amiaza de noapte târzie. tot ce-mi doresc e să prelungești malițios dragostea asta, și să nu pleci înspre uitarea de mine.
 
vreau să te parcurg din nou. te șochează cuvintele? adu-ți aminte că ele nu sunt nimic altceva decât păstrătoare umile de descrieri. pe care ți le enumăr doar ca sunete fără rosturi, ca pe niște alcătuiri de șuierat și tăcut, ori ca pe niște pleznituri ce vin mai mult sau mai puțin din onomatopee. gândește-te cum sună un sfârc...
 
gândește-te cum sună cuvintele noastre tandre duminica, când nu-i lăsăm paradoxului absolut nici o șansă.

gândește-te, cu ochii închiși, la noi doi.




15 comentarii:

  1. E târziu in noapte, cu privirea atintita precum un capitan de vas pe o harta cu o comoara ascunsa parcurg rând cu rând, adun cu fiecare fir de nisip,o trăire de ici colo, o pun incet pe masa tăcerii, si ma intorc ...acelaşi ritual, pana când strâng un mănunchi cat sa-l pot tine intr-o mâna, un buchet in care am adunat zâmbet, caldura, mister, feerie, vraja, contopire, dorinţa, curiozitate...
    Toate le amestec bine, potiunea obtinută o beau acum la culcare, imi va tine de cald pana mâine când , sper sa te gasesc tot aici, construind castelul ...si scările si ...turnul.Noapte magica, ca tine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mi se întâmplă mult prea des, după cum sigur îți închipui, să rămân fără cuvinte. Ei bine, acest comentariu frumos, cu țintă, m-a amuțit. L-am recitit de cel puțin 6-7 ori. Îți mulțumesc pentru cuvintele de apreciere. E o postare literară în sine tot acest comentariu. Lucrez în continuare la castel și noaptea îl păzesc. :)

      Ștergere
  2. Dincolo de cuvinte nu suntem doar noi,dincolo de cuvinte nu este tacerea,dincolo de cuvinte este gandul pierdut in spatiu si timp, gandul acela care se impregneaza,macina si contopeste ..
    Puterea lui este nestavilita..iar eu,eu am venit din nou, gandul tau m-a chemat ..
    Nu-i asa ca viata este o ispita ?! Ispita de a exista !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Viața, încă, e o ispită. Cuvintele sunt frecvențe ale bătăilor de inimă potolite de rațiune, șlefuite de limbaj. Cuvintele mele sunt stări, amalgamuri de emoții și vulnerabilități. Iar gândurile mele? Numai cine le aude chemarea le înțelege rostul.

      Tu ești, Al3ssa?

      Ștergere
  3. Eu sunt, Al3ssa, incantata sa-ti trec pragul,mereu si ..mereu. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atunci trebuie să-ți mulțumesc încă o dată și aici, pentru textul tău de apreciere scris la adresa mea. De altfel, am scris un răspuns acum câteva minute chiar la subsolul textului postat de tine.

      Ștergere
  4. Nu trebuie sa-mi multumesti, pur si simplu cuvintele nu m-au ascultat,sonorul din mine atinsese cote alarmante,nu le puteam tine doar pentru mine.Nici cele mai alese nu cred ca ar fi deajuns...le meriti !
    Imi scuzi stangacia, nu sunt atat de talentata ca tine .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ți-a ieșit foarte bine, știi foarte bine să punctezi ce ai pe suflet. Mi-a plăcut, chiar foarte mult. Cum ți-am spus, e unul dintre cele mai simple și frumoase lucruri pe care le-am primit de la un străin în ultimul timp. Dar stai! Nu ești un străin pentru mine, cei care rezonează la aceleași emoții nu sunt străini unul față de altul. :)

      Nu crezi?

      Ștergere
  5. Ma amuz, te-am obosit cred,acum realizez, sunt greu de recunoscut desi apar mereu cu anonim, de la munca scriu fara diacritice de pe mobil cu diacritice, insa sunt eu, si mereu pun virgulele aiurea :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deja te recunosc, e amprenta ta. Citesc printre rânduri și cred că mă apropii destul de aproape de mesajul frumos pe care mi-l transmiți de fiecare dată.

      Ștergere
  6. Am uitat sa-ti spun, cand sunt emotionata ca acum dat fiind ca vorbim in real time, fac cele mai multe greseli.
    Rectific "virgule" si multe altele ..
    Referitor la intrebarea ta, cu siguranta nu mai suntem straini, din momentul in care m-ai primit sa locuiesc cu tine in casa ta.
    Sa nu lasi pe nimeni niciodata sa-ti schimbe mobila, e atat de confortabila asa ..

    RăspundețiȘtergere
  7. Casa mea o voi păstra la fel. Ești emoționată? De ce? Tocmai ziceai că nu mai suntem străini :P

    RăspundețiȘtergere
  8. Emotia este asemanatoare cu cea de la lansarea romanului unui scriitor de succes iar eu o necunoscuta indraznesc sa cer un autograf pentru posteritate ..dupa ce i-am urmarit in tacere ascensiunea ..
    E greu de descris :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cumva, ai ghicit tu ceva-ceva. Pregătesc o carte, la care însă, voi lucra destul de mult.

      Cunosc emoția asta. De a întâlni oameni care într-adevăr au ceva de spus.

      Ștergere

  9. Mirajul Hazardului si ..iar revin la asemanare.
    Acum inteleg de ce iubesc asa mult filmul Undeva Candva ..

    RăspundețiȘtergere