am cunoscut un nene
care fotografia apa. apa dulce / sărată
din bălți / râuri / oceane
apa din stropii de ploaie sau pur
și simplu apa dintr-o sticlă de
plastic
sau chiar apa dintr-o perfuzie -
îi plăcea cum se curbează întunericul
la suprafața lucrurilor -
cum se îneacă muțenia într-o
fântână
ca un pui de motan cu nouă vieți
*
într-o noapte și-a surprins chiar
și lacrima
într-o formulă
dar poza asta n-a mai apucat
să o vadă
*
mie - de pildă
îmi plăcea cum se îndoaie
lumina pe sub ușa de brad / palma
groasă mișcându-se între hârtia
lucioasă și ochiul acela orb / cărămiziu
foșnetul de hârtie mototolită /
zgomotul surd al siluetelor
apa din fiecare om sau
aburii ceaiului de mușețel
răcoarea dimineții ce obișnuia
să îmi scalde mintea
așteptând să urc ale zilei trepte
cu jocuri senine și cuvinte pline
dar poate că cel mai mult
îmi plăcea să mă bat cu orice gând
care-mi întoarce spatele
și să iubesc din răsputeri
toate formele iubirii
sculptate în ochiul meu monocord.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu