marți, 19 iunie 2012

Un puzzle din gânduri estivale



Am îmbătrânit. Mai nou, simt că ar trebui să fiu mereu altundeva, undeva unde nu am mai fost până acum, poate într-un alt ventricul al nopții ori al verii. Deja tot mai des regăsesc zile identice dar poate că ar trebui să-mi plătesc poștașul ca să-mi aducă vești mai bune. Vești de la cei pe care nu i-am văzut de multă vreme și care e posibil să mă fi uitat. Îmi amintesc de zilele caniculare, pe-atunci dădeam un telefon de nicăieri să mă-ntreb pe mine ce mai fac.

Și mă gândesc la o plajă. La o femeie din care să iasă aburi de miere. Pentru că azi e doar o seară stricată de greieri. Aprind lumina printre decorațiunile ăstea marocane, ard mosk și las noaptea să intre. De mâine aș vrea să pot cumva să le mulțumesc tuturor celor care m-au privit fără să știu. Deja mă gândesc la shake-ul de portocale roșii pe care o să-l prepar mâine dimineață.

E o zi incinsă de arșiță și-n mine s-au sfărâmat mii de scoici și parcă se-aude și marea. Bagajele din fața ușii sunt la locul lor și e primul meu gând senin de azi. De parcă mi-aș da drumul de pe o sfoară care duce undeva în sus. Am încredere că te voi cunoaște, mă apasă o certitudine de parcă te-aș fi văzut vreodată. Bun, e bine că ochii mei nu mai plâng nisip. Fug să m-ascund pe faleză.

Te văd cum m-ademenești cu arome de limonette și caramel și admir textura costumului tău de baie. Aș fi în stare să-nvăț în nouă zile portugheza și să-ți construiesc o colibă lângă ocean, acolo unde marea e liniștită și unde m-aș înconjura de cutii cu sandale exotice în care îmi voi așeza cu grijă toate rămășițele de amintiri și toți căluții mei de mare.

Pentru pielea ta bronzată probabil că aș face și mai mult decât atât. Aș strânge la piept toată durerea cu care tu vezi lumea. Ca un copil obosit pe înserate ți-aș săruta colțurile gurii ca să nu se mai usuce, aș sta în spatele tău la patru milimetri culcat pe nisip, să simți cum marea ne vindecă amintirile și cum o insulă de corali ne poate fi refugiu.


Știi? Soarele a orbit ca Ray Charles. Nu ne mai vede nimeni.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu