vinerea, eu și pisica mea imaginară ne uităm pe
discovery.
acolo, poți vedea atâtea și atâtea specii de pești noi.
între timp, pisica mea linge bomboane skittles. e
fericită.
programele discovery fără pești sunt triste. neimaginat
de triste.
de aceea uneori trebuie să introduci monede în televizor:
doar așa poți sări peste reclame și poți vedea, în
reluare,
înotători cum nici n-ai visat.
anul acesta am aflat că e faimos peștele-viitor. se spune
despre el că trăiește în viitor și ceea ce vedem noi
e doar trecutul lui.
uneori, când mă privesc în habitatul peștelui-viitor îmi
văd
cearcănele și știu că reflexia din sticla televizorului
nu sunt eu
ci trecutul meu. și peștele îmi vorbește despre viitor
dar eu nu cunosc limba lui. și pisica îl privește pofticios
în timp ce linge bomboane skittles. sunt absolut convins
că ea are planuri.
în orice televizor mai este un alt televizor
așa cum într-un corp este o conștiință și într-un suflet
sunt ideile de bine, de frumos, de iubire și de crimă.
anul acesta în acest televizor din interiorul
televizorului
poți omorî pe cine vrei. și când vei rămâne singur pe
planetă
vei linge bomboane skittles cu pisica imaginară.
în televizor îți poți imagina femeia iubită după chipul
și
asemănarea ta. după caracteristicile celui mai bun
prieten,
că tot va ajunge în cele din urmă a lui.
sau după trăsăturile pisicii tale imaginare, fiindcă
oricum
se va purta ca una. independentă, egoistă, profitoare,
perversă.
dar poți avea și femeia pe care nu ți-ai imaginat-o
vreodată.
femeia pe care nimeni și nimic n-o poate atinge, în afară
de tine.
nici timpul, nici durerile, nici sărăcia, nici boala și
nici gelozia
n-o pot atinge. și vei sta cu ea și veți linge amândoi
din aceleași
bomboane skittles.
iar când bomboanele se vor termina, vei mai introduce o
monedă,
în timp ce pisica imaginară va saliva și se va gudura
de picioarele tale să mergeți acasă.
pentru aceeași sumă, în televizorul din interiorul
televizorului
te poți oricând imagina dumnezeu. atotputernic, creator
al universului,
stăpânul tuturor văzutelor și nevăzutelor. vei avea brusc
sentimentul
că tu ești timpul, că tu ești spațiul, că tu ești
iubirea, și forța
primordială a universului. și o mare bucurie va veni,
când
îți vei da seama că nu știi ce să faci cu asta, și vei mai
scoate
din buzunar un pachet de bomboane skittles pentru pisică.
eu conviețuiesc împreună cu pisica mea imaginară. cel mai
mult
ne place să ne uităm la documentare cu pești pe
discovery, unde
îmi imaginez diverse, și pisica mea linge bomboane skittles
privind cu atenție.
ultima oară cănd m-am uitat, mi-am dorit să știu cum e să
înoți
și să fii fericit. am introdus moneda și după un poc
și-un fum albăstrui
lingeam bomboane Skittles și mișcam fericit din coadă.
Să nu te opreşti vreodată din a scrie. Mai există persoane care au nevoie de această... hrană.
RăspundețiȘtergeresunt tot mai puține, și mă bucur că o bună parte din ele mai poposesc pe aici. eu scriu pentru mine în primul rând, îmi place să cred că am ceva de spus, prin scris, zic. e o încântare și un bonus să găsesc rezonanțe la scrisul meu în oameni de pretutindeni. e o bucurie pe care nu mi-o pot explica. cred că foarte mulți din cei care scriu - o fac destul de superficial, de suprafață. aș vrea să citesc mai multă literatură prin blogosferă, și mai puține "păreri despre una, despre alta"...
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereÎți mulțumesc pentru îndemn, Jasmine, și sunt numai un zâmbet știind că alegi cu grijă hrana care să te îndestuleze spiritual.
RăspundețiȘtergereSunt întru totul de-acord cu tine, e prea puţină literatură prin acest spaţiu virtual, iar eu sunt realmente fericită să pot citi ceea ce scrii. Pe mine m-ai convins deja, îţi urmăresc fiecare postare.
RăspundețiȘtergereSunt norocos, în acest caz, și copleșit de plăcere. Un cititor cu care să schimb impresii, în profunzime, este, pentru mine, asemenea unei comori găsite pe o insulă ( o comoară poate mai bine ascunsă decât în romanele lui Robert Louis Stevenson).
ȘtergereMulțumesc, Jasmine.
De data aceasta, nu îmi pot stăpâni curiozitatea... Nu te-ai gândit vreodată să scrii un roman?
RăspundețiȘtergereE visul meu, de fapt. Și până la sfârșitul anului mi-am propus să scriu primul meu roman.
ȘtergereUneori mă întreb câți motani se ascund printre cuvintele tale :)
RăspundețiȘtergereUn singur motan, dar unul aparte, Claudia. :D
ȘtergereBănuiam. Oricum, torsul lui transpus în cuvinte are efecte interesante, tămăduitoare :D
Ștergerece tare! motan tămăduitor? asta ar fi ceva.
ȘtergereChiar este! De multe ori, Robert, textele tale au efectul ăsta, cel puțin pentru mine. :)
ȘtergereDau din coadă, ca un motan mulțumit, atunci. Hihi :))
ȘtergereMă bucur :))
ȘtergereClaudia, mi-ești tare dragă, îmi place că ești concisă deja la vârsta ta și că ai un fel fain de a dezvolta un topic de discuție.
RăspundețiȘtergere:) Acum eu dau din coadă cu urechile ciulite într-un zâmbet! :))
Ștergereîncerc să-mi imaginez o pisică cu urechile ciulite :))
ȘtergereO pisică cu urechile ciulite fie zâmbește, fie își urmărește prada, așa am observat. :D
Ștergereîncer să-mi dau seama de care tip de pisică cu urechile ciulite ar trebui să mă feresc, în cazul ăsta :))
ȘtergereAvând în vedere că zâmbetul este interpretabil, ascunzând diferite intenții, poate de ambele. :D
Ștergerefemeia pare unsă întotdeauna de o înțelepciune care nouă, bărbaților, ne scapă, dovadă în acest sens stând ultima ta afirmație :P :D
ȘtergereCorect! :)) :p
Ștergerevăd că ești binedispuă în week-end-ul ăsta :D e molipsitoare starea ta :P
ȘtergereCred că încep să simt niște arome primăvăratice în vene și îmi place asta :D. Mă bucur dacă starea e molipsitoare fiindcă trebuie să scoatem sufletele primăvăratice de sub hainele de iarnă cât de curând. :)
RăspundețiȘtergereînțeleg, te transfigurezi așadar odată cu primele semne prămăveratice. ce pisică stranie ești :P :))
ȘtergereNu aș spune chiar transfigurare, mai degrabă adaptare la impulsurile emoționale timpurii pe care mi le transmite noul sezon. Cât despre pisica stranie, nu neg, eu sunt aceea. :)))
Ștergereuite, să știi că mie îmi plac pisicile stranii :P
Ștergereinteresant...de obicei oamenii se sperie sau fug după ce-și dau seama că sunt (pisică) stranie :))
Ștergereoamenii, în genere, fug de ce nu trebuie să fugă și par atrași ca magneții de ce ar trebui să fugă...
Ștergereașa este...dar îmi place să cred că încă mai sunt oameni care nu vor să fugă, ci să meargă cu tine, în ritmul propriu, mai repede sau mai încet, dar să fie dornici de a cunoaște zilnic o parte din tine și să rămână chiar și atunci când vor fi cunoscut și părțile negative...
RăspundețiȘtergereoamenii pe care îi descrii tu au un nume aparte. dacă bine îmi amintesc, li se spune "îndrăgostiți". :P :D
ȘtergerePosibil, dar se poate să li se spună și "prieteni" sau "oameni care pot vedea frumosul în alți oameni" (deși recunosc, ultima definiție este cam lungă). Ce încerc să zic e că nu totul înseamnă dragoste în nuanțe rozalii :)) mai sunt multe alte lucruri frumoase, care contează. :)
Ștergereeu nu folosesc cuvântul "îndrăgostiți" doar în nuanța lui amoroasă, ci în cea a iubirii de frumos, de sens. știi ce zic?
ȘtergereDa. Și asta sună mult mai bine :)
ȘtergereTermenul de "îndrăgostit" avea această nuanță peiorativă la grecii antici, cu precădere. mi-a rămas această semantică de pe urma lecturilor mele filozofice, din perioada primăveratică a tinereții mele, adică de prin Mezozoic. Scrierile socratice, în dialogurile lui Platon și cele aristotelice, mai ales din Etica nichomahică, dădea îndrăgostitului acest tip de valențe. Una peste alta, mă bucur că ai înțeles ce-am vrut să zic mai sus. :)
RăspundețiȘtergereAm înțeles încă de prima dată, uneori mai puține cuvinte înseamnă de fapt mai mult, dar mulțumesc pentru detalii. :)
RăspundețiȘtergereBun. Ești o pisică de dorit la casa omului, atunci. :)) :*
ȘtergereDepinde de om, că nu multă lume e fan weird stuff, ca să-i spun așa, și depinde și de pisică. :))
RăspundețiȘtergereO săptămână faină îți doresc! :) (pe fundal zgomot de gheruțe ascuțite zgâriind un mouse speriat) :D
O săptămână faină și ție, Claudia! :*
ȘtergerePe cat de ciudat e articolul asta, pe atat de mult imi place. Ai un stil de a scrie, de ma da gata. Genial e putin spus si e un cuvant prea comun, comparativ cu talentul tau... :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru complimente, și mă bucur tare mult că îți place ce și cum scriu. Zâmbesc de fiecare dată când cineva preferă și un alt fel de scriere, cu rezonanțe literare mai adânci. Mulțumesc încă o dată, Pinky Rainbow, pentru tot ce mi-ai transmis. :)
Ștergere