Între
copilul de ieri și copilul de azi
Se
ascunde sub piele corsajul de maci,
Ce
sfâșie nuri și înghite nisip
Ce-și
bea fericirea în copite de draci.
Lângă
mine se-așază, pălite de vid,
Două
mâini grele, scăldate-n neant,
Ce
s-au stins. Li se prelinge pe ochii turbați
Un
melc strălucind a morbid aberant.
Soarele
fuge de răni și revendică vieți
De
pungași inumani, pedepsiți de copii,
De
petale de maci care mângâie fad
Un
ciorchine de spini ce se vor jucării.
Poezia asta ar trebui citită aproape silabisit pe malul unui lac tăcut, după ce soarele apune, când cerul mai rămâne încins pentru puțin timp și când răcoarea nopții de vară se instalează subtil.
RăspundețiȘtergereAm încercat să transmit vibrație folosindu-mă de cuvinte cu rezonanță bizară și plină de sens. În același timp, parcă recitam înainte de a scrie, așa că rândurile acestea cred că merită citite cu voce tare.
RăspundețiȘtergereZâmbesc și mă bucur că ți-a plăcut frecvența cuvintelor mele.
Dacă nu cumva par că exagerez, poemul tău ar putea foarte ușor să fie și cântat, dar foarte lent și cu mare grijă.
RăspundețiȘtergereDa, mă pot face compozitor de versuri pentru muzică. :)) La ce versuri idioate ies pe radio în marea majoritate a cazurilor, poate fi o idee. :D
RăspundețiȘtergereClar! :)) Absolut orice este mai bun decât porcăriile astea de „melodii”. Deci te faci compozitor de versuri pentru muzică, da? :))
RăspundețiȘtergerePăi fie mă fac compozitor de versuri muzicale fie primul super-erou îmbrăcat casual. :))
RăspundețiȘtergereOscilez între ăstea două. :))
Why not both? :)))
RăspundețiȘtergerePrimul Super-Erou îmbrăcat casual care compune versuri muzicale :)) mie îmi place cum sună!
Ai dreptate, le-aș putea face pe amândouă, în ideea că românul e zugrav-instalator-lăcătuș-electrician, adică el știe face orice, oriunde, oricând. Glumesc :))
RăspundețiȘtergereÎncă mă prpădesc de râs când citesc ce tare ți-a ieșit asta cu primul super-erou îmbrăcat casual care compune versuri muzicale. :))
Am putea scrie benzi desenate pornind de la această idee, știi ce zic? Dacă Clark Kent (alias Superman) era jurnalist, atunci super-eroul nostru îmbrăcat casual să aibe ca job de acoperire profesia de compozitor de versuri muzicale. :)))
:))
:))) Cred că ar trebui să te apuci de treabă, atunci! Timpul trece repede și trebuie să te grăbești, ca nu cumva cineva (eu) să-ți fure ideea :D
RăspundețiȘtergereFacem un duo, tu faci desenele, eu scriu replicile :D
RăspundețiȘtergereDeal!
RăspundețiȘtergereFacem echipă bună, suntem ca Butch Cassidy și Sundance Kid! :D
RăspundețiȘtergerePoftim...imi place teribil poezia si imi place teribil melodia. Luate separat. Ca impreuna imi dau o senzatie ciudata de "downtown" in New Orleans.
RăspundețiȘtergereDa, pare un amestec de funk, groove și mai ales de jazz specific ambianței din New Orleans.
RăspundețiȘtergereMă bucur că îți plac amândouă, atât poezia cât și melodia.
O seară frumoasă, Spunșieu!