cum aș putea, oare, să nu te iubesc
când tu vii la mine în fiecare noapte
despici ușor fereastra și intri, și ieși, și intri
și te uiți, și mă săruți parcă și iar te uiți cum te visez și te văd
cum tai în două fereastra și intri, și ieși, și te uiți, și mă săruți
cum aș putea, oare, să nu te iubesc
când tu ți-ai făcut din ubicuitate un tandru obicei
și ești peste tot și eu sunt pe niciunde
când tu îmi invadezi conștiința cu subconștientul tău
și îmi intri sub piele epilându-mi venele prin interior
și te plimbi cu gondole tăcute pe arterele mele și îmi tulburi sângele
cum aș putea, oare, să nu te iubesc
când din dragostea ce mi-o porți
tu înalți castele de nisip din mâinile mele
și circuli fără bilet pe toate liniile palmelor mele
cum aș putea, oare, să nu te iubesc
când în fiecare dimineață când mă trezesc
tu ești acolo, mă aștepți și îmi dai bună dimineața! din oglindă
cum aș putea, oare, și mai mult să te iubesc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu