te iubesc.
și totuși nu eu spun
aceste cuvinte.
poate le spui doar tu.
poate ele se rotesc
în gura ta închisă
călătorind
ca unde luminoase.
ori poate altcineva pentru noi
în locul nostru
le-a rostit, cineva care
a pus chemarea sălbăticiei în noi
cineva care vorbește în locul nostru
pe limba noastră pe care
credem a o ști
ori poate noi doi iubindu-ne
rostogolim cuvintele
zeilor necunoscuți
care au nevoie de noi să-i oglindim.
te iubesc.
și oricât desfac cuvintele astea
silabă cu silabă
și oricât încerc să explic acest sentiment
de sub multele lui învelișuri
mă aflu tot
sub mantia de unde
cuvintele astea nu sunt ale mele
fiindcă inaudibil
mereu mi se pare
că tu mult mai frumos mi le-ai rostit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu