Cu
tenișii ăștia m-am plimbat
sute
de kilometri în jurul casei
ca
să găsesc Groapa Marianelor
sau
orice altă cale
spre
centrul Pământului
tenișii
ăștia s-au rupt în călcâie
și
pleoscăie ca o gură de femeie
ca
un picior de bărbat sănătos
datorită
lor n-am înnebunit
datorită
lor am învățat să privesc
peste
umăr și să mă strâng singur de mână
să
zicem că nu mă interesează nici o atingere
nici
un fel de privire
să
zicem că am acceptat cușca asta plină
de
vopsele fără obiecții
să
zicem că am din ce în ce
mai
puțini prieteni și nici un dușman
cu
ei voi fugi din nou
pe
ei îi voi săruta în talpă seară de seară
în
tenișii ăștia din ce în ce mai strâmți
în
care îmi voi înfige dinții și ghearele
pentru
că cineva le coase călcâiele
când
eu levitez cu picioarele goale
deasupra
aragazului
și-apoi
mă încalță la fel cum ar schimba un bec
cineva
care nu vrea să-mi facă rău
nu,
nu,
nu
vrea să-mi facă rău,
nici
măcar să mă înțepe în talpă
ca
să vadă dacă sunt viu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu