Câteva aspecte de natură pur anatomică

 

 

O inimă este întotdeauna formată din două semne de întrebare întoarse unul către celălalt. Anatomic vorbind, asta înseamnă de fapt că iubita mea are un sistem vegetativ foarte simpatic. Așa se explică de ce eu și când tac îi adresez întotdeauna cuvinte frumoase subconștientului ei colectiv. Mai mult decât atât, pentru iubita mea scheletul este un accesoriu esențial. Întrucât ea se mișcă din încheieturi și descheieturi respectând întru totul principiul oaselor comunicante. Adică toate cele aproximativ două sute de oase ale iubitei mele se află într-o strânsă legătură cu dragostea pe care i-o port și tocmai de aceea eu, în cinstea ei, închin în fiecare seară o cupă de calciu efervescent. 

 

Mâinile iubitei mele sunt reușitele exponențiale ale îndelung evolutivei anatomii umane, întrucât ele sunt lungi, de culoare roz, deosebit de frumoase și netede, cu palme mici ale căror linii duc înspre cele mai nebănuite locuri. Din palmele ei eu pot cu ușurință, de exemplu, să înalț castele de nisip ce se termină în sus cu mai multe turnuri Babel deosebit de baroce. 

Ea este tandră și făurită de un design miraculos și într-atât de frumoasă că pământul pur și simplu amețește și se învârte aiurea în jurul soarelui când ea privește în jos cu totul întâmplător. Inima ei este atât de mare că nu poate fi măsurată decât cu o ruletă rusească impecabilă. De aceea poate în fiecare noapte inima ei bate step în stepele adânci și tandre ale dragostei pe care i-o port.

Din țesuturile nervoase, iubita mea își poate croi oricând rochii lungi cu care să se-nfășoare din cap până-n picioare. Adică ea numai îmbrăcată în rochii epidermice cu crinoline tactile și catifelate se simte cu adevărat în propria-i piele. Plus că plămânii ei, așijderea, funcționează numai cu aer proaspăt din adâncurile inspirației ei imprevizibile. Cum să n-o iubesc, prin urmare?

 

Cum să n-o iubesc când gândurile ei sunt subțiri și ascuțite ca firele de păr ale mamiferelor metafizice? Când trupul ei este brăzdat de sensuri unice și accese interzise?

 

Ca să nu mai spun că iubita mea este cât se poate de conștientă de neocortexul ei senzitiv și foarte senzual. Iar toate reflexele ei sunt condiționate de ceea ce visează sau de ceea ce visează să viseze. Și aș putea să jur că numai ea își poate privi propria retină încărcată de amintiri și vise frumos împachetate între pereții camerelor obscure. Ba chiar mai mult decât atât, am bănuiala că musculatura ei este mai mult netedă decât striată, acesta fiind un detaliu în care nopțile noastre de dragoste își pun, desigur, cele mai mari speranțe.

 

Despre anatomia iubitei mele degetele mele vor scrie de-acum înainte tomuri întregi, mai ales că sânii ei sunt memorabili într-un mod cât se poate de convingător, mai ales că pentru buzele ei nu există podoabă mai frumoasă decât sărutul meu, mai ales că pielea ei este un cearșaf nupțial lipsit de orice pudoare, nuanțat în toate culorile curcubeului, dar mai ales pentru că anatomia ei e o capodoperă a cărei cercetare minuțioasă și emoționantă continuă.