M-am simţit ca un copil doar deschizând ochii. Azi noapte am adormit cu mult după ce ai adormit tu. Pur şi simplu am stat şi te-am privit. Mi-am amintit că am obiceiul ăsta: de a-ţi mângâia umerii goi după ce deschid ferestrele dimineaţa. Poate ăsta e felul meu de a fi nesigur. Sau felul meu de a mă convinge că hainele îţi vin bine şi că eşti frumoasă. Simt miros de cafea şi găsesc fire de păr mai tot timpul pe pernă. Atunci te îmbrăţişez şi îmi aduc aminte că această casă e locuită. La început ai tresărit în somn. Am fost tentat să îţi acopăr spatele gol şi să caut o pernă mai mică. Afară este înnorat şi automobilele zumzăie agasant. Pur şi simplu am stat şi te-am privit. Am vorbit cu mâinile tale şi cu cerceii tăi pentru că ţie n-am putut să-ţi spun nimic. Mi-am imaginat că visezi nişte animale cu urechi mai lungi decât corpul. Şi fluturi vişinii. Am zâmbit prosteşte. Chiar, tu ce visezi? Cum sunt oamenii pe-acolo?
Mi s-a făcut dor de flori de liliac. Afară e frig. Încă o dimineaţă în acelaşi cearşaf cu tine. De fapt, încă o dimineaţă în care m-am trezit înaintea ta din dorinţa stupidă de a trăi tot ce e rău iar tu să nu ai parte de aşa ceva. Am încălcat regulile, şi ne-am bălăcit în cadă. Aveai tu pe undeva un spumant de baie afrodisiac. Am călcat hainele ştiind că tu nu suporţi să calci. Ţi-am adus şlapii şi cămaşa mea. E prea frig să mai mergi goală prin casă şi să-mi faci ciudă. Încă e frig. Dacă ieşim afară suntem nişte copii cu feţe tumefiate. Dacă stăm în casă o să mâncăm mult. Mai ţii minte când ai venit tu prima dată la mine? Am dezgheţat puiul acela congelat pe care l-am piperat prea mult. Ne prăpădeam amândoi pe jos de râs şi îţi tot repetam că asta-i de fapt reţeta mea secretă. Am făcut dragoste, acolo, în semiîntuneric, lângă puiul ţintit din tigaie.
Ne place frigul pentru că ţine oamenii împreună. Lucrurile simple au mecanisme exacte. Tu de exemplu înainte de culcare nu spui niciodată noapte bună ci sleep well. Ţi-am învăţat şi tabieturile. Tu nu te preocupi de asta. Dovadă că încă împărţim cafeaua din aceeaşi ceaşcă imensă. Te cuibăreşti în braţele mele, în mijlocul scaunului meu. Odată cu zâmbetul tău, lucrurile se pun în mişcare. Într-o zi am scos o trăznaie. Ţi-am spus că suntem un centaur, că tu eşti partea de sus care vede limpede drumul iar eu partea de jos care merge. Aşa e mai simplu prin viaţă. Ai râs şi ai încercat să găseşti un nume centaurului nostru imaginar. Pe urmă, m-ai poreclit pe mine.
Sunt un om simplu şi fac lucruri simple. Asta ne face eroi. Te-ai trezit deja. Îmi zâmbeşti cu ochii mari şi odihniţi. Am senzaţia că sunt în faţa calculatorului şi încep să scriu. În realitate, te lipesc de toţi pereţii şi facem dragoste. Ţi-am lăsat lista asta de pe desktop ca să ştii ce ai de făcut azi. Să exişti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu