Mă simt ciudat,
prietene. Am vorbit până acum cu tine despre frumoasele femei care citesc, care
scriu, dansează și care pictează. Fără să-ți spun nimic despre femeia căreia îi
place să cânte. Vezi tu, femeia care cântă e un soi de pasăre colibri care ți se așează peste umeri în cea mai frumoasă și
liniștită zi de vară. Se întâmplă atât de rar să ai oportunitatea de a te
îndrăgosti de o femeie care cântă, încât această întâlnire te va lovi, prima
dată, ca un năprasnic uragan care se dezlănțuie în sângele tău înfierbântat.
Dă-ți întâlnire cu o fată care cântă. Trebuie neaparat să-ți speli, măcar o
singură dată, spiritul cu o asemenea experiență intensă. O femeie care cântă va
toarce și va împleti în cântecele ei toată tristețea și bucuria de care ai
nevoie, într-un gramaj corect și într-o doză suficientă sufletului tău însetat
de profunzimi și de lucruri importante.
Poate nu ți-am spus
până acum, dar o femeie care cântă din plăcere este, de fapt, un soi de
pictoriță oarbă. Sau un fotograf care nu-și poate privi fotografiile. Știi de
ce? Fiindcă ea retrăiește, prin fiecare melodie pe care o cântă, pasiunea și
durerea celui sau celei care a scris această melodie. De aceea, prietene drag,
insist să-ți dai întâlnire cu o fată căreia îi place să cânte. Fiindcă
interiorul ei cunoaște înțelepciunea lucrurilor, armonia sunetelor, ordinea
firească a frumosului, ea experimentând și gustând stări și emoții
indescriptibile, asemenea unui modern șaman
care știe că înțelepciunea începe undeva între răbdare și dragoste.
Nu râde, ci ieși și
caută undeva în lume o femeie care cântă cu ochii închiși. Dacă o vei găsi, sunt
sigur că îmi vei da dreptate în toate cele pe care ți le spun și pe care ți le
înșir aici. Privește-o cu atenție, ca să-ți dai seama singur de intensitatea
emoțiilor ei. O să vezi cum se va transfigura în femeia despre care cântă, în
emoția pe care o descrie, în dragostea pe care o exprimă. O să vezi acea
sclipire în ochii ei pe care oamenii o admirau altădată la Maria Callas, la Edith Piaf
sau la Elisabeth Schwarzkopf.
Știi, o femeie care
cântă te va asculta și te va iubi cum nici o altă femeie nu e în stare să o
facă. Pe bune, ea va fi cea care știe cel mai bine cum să prețuiască și să
cultive dragostea dintre voi doi. Iar fiecare trăire pe care o veți experimenta
împreună, o va ajuta mai târziu să se transpună în rezonanța cuvintelor de
dragoste care însoțesc muzica. Gândindu-se la tine, și la dragostea voastră, va
interpreta fiecare cântesc (prin casă sau undeva lângă un microfon) ca și cum
acesta ar fi ultimul cântec pe care omenirea îl va mai auzi vreodată. Ieși și
te întâlnește cu o fată care adoră să cânte pentru că ea va înțelege de fiecare
dată complexitatea sentimentelor voastre. Rezonanța lor, armonica lor unică.
Cunoaște o asemenea făptură pentru că fiecare cântec va fi declarația ei de
dragoste pentru tine. Pentru că nici nu vei avea nevoie să-ți spună te iubesc. Ea îți va arăta că te iubește
în fiecare zi, prin fiecare cântec, prin fiecare trăire care-i va pulsa prin
piept cu aceeași patimă cu care sirenele
își cântă dorul ca să amăgească marinari
rătăciți în mijlocul mărilor înspumate și potrivnice.
Dă-ți întâlnire degrabă
cu o fată căreia îi place să cânte pentru că muzica nu se pensionează
niciodată, pentru că ea nu s-ar opri pentru nimic în lume din cântat, decât
dacă muzica nu ar mai face parte din ea. Iar acest lucru e puțin probabil să se
întâmple.
Îndrăgostește-te de o
fată care cântă pentru că uneori tăcerea
nu vrea să fie întreruptă de nimic altceva decât de muzică. Muzica este ca un
vin de calitate care umple cupa tăcerii. Ieși așadar, și te întâlnește cu o
asemenea fată. Cu un asemenea nestemat neprețuit, pe care îl primesc numai cei
mai norocoși bărbați de pe pământ. O să observi, chiar de la prima întâlnire,
că limbajul nu e ceva artificializat
pentru ea, și că sentimentele au nevoie întotdeauna de cele mai potrivite
cuvinte, note și rezonanțe pentru a putea fi scoase în lume și împărtășite
celorlalți. Muzica este, la urma urmei, cea mai puternică magie cunoscută de om, nu uita asta. Iar o fată care cântă fiindcă
iubește nu poate fi decât o fată magică.
Dă-ți întâlnire cu o
fată care cântă fiindcă muzica este o vibrație
a iubirii tradusă pe înțelesul fiecărui suflet. O femeie care iubește muzica și
canto-ul te va surprinde întotdeauna. Te va face fericit. Îți va arăta că
muzica este de fapt arta de a gândi și de a jongla, în cel mai estetic mod posibil,
cu sunete. O femeie îndrăgostită de
tine, care cântă de când se știe, te va duce, prin fiecare zâmbet, și prin
fiecare atingere ori tonalitate a vocii, în lumea Bărbierului din Sevilla, în lumea lui Offenbach, a lui Strauss,
în lumea zbuciumată a lui Bob Dylan,
în neastâmpărul celor de la The Beatles
și în profunzimea celor de la Pink Floyd.
Profunzimile dragostei dintre voi vor deveni marea ei aventură muzicală. Vă vor
duce, zi de zi, către o epopee prin
lumea nesfârșită a muzicii care pansează suflete.
Ieși la o întâlnire cu
o fată care cântă pentru că ea va avea grijă cel mai bine de spiritul și
sufletul tău. Pentru că ea va fi cea care îți va arăta de ce muzica e o rugăciune care se spune singură. Și
pentru că în preajma ei vei găsi în fiecare monotonie un prilej pentru un nou
început. În nopțile voastre intime, ea îți va demonstra, în cea mai deplină
tăcere posibilă, de ce un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârșit înspre început, ci doar îndreptându-te către sfârșit. Trupul ei, vocea ei,
ochii ei, cuvintele ei, adică toate lucrurile pe care le vei iubi la ea, îți
vor aduce aminte constant că viața nu e nimic altcetceva și nimic mai mult
decât o melodie care îți place la nebunie și căreia încerci să-i amâni
sfârșitul, pe care încerci să o lungești la infinit, dar asta nu derulează
muzica înapoi. La fel ca în viață. Crede-mă, un asemenea adevăr îl poți
extrapola și când vine vorba de viață, și mai ales de trăirea ei. Iar lângă ea,
lângă notele muzicale ieșite din gura ei, vei realiza că și viața trebuie
trăită cât mai intens posibil. Îți vei da seama, ascultând-o cum îți cântă, că
oricât de frumoasă e o melodie, vine un moment când ea se sfârșește, când ea e
pur și simplu acoperită de tăcere. Un moment în care tăcerea devine mai
puternică decât muzica. La fel cum se întâmplă cu toate lucrurile din viață și
cu viața însăși, de fapt.
Dă-ți întâlnire cu o
fată care adoră să cânte și lumea ți se va părea altfel, reîmprospătată și
înțeleaptă. Pentru că muzica este un
răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare, cum spunea cândva geniul lui Nichita Stănescu. Ieși și te întâlnește
cu o fată care cântă ca să cunoști, măcar de la intrare, toate paradisurile pe
care și le imaginau Beethoven, Chopin, Mahler, Paganini, Schubert, Guns n’
Roses,
cei de la The Cure, John Lennon, Bob Marley, Ella Fitzgerald
sau Michael Jackson.
Îndrăgostește-te de o
asemenea femeie și ea o să-ți mențină nivelul potrivit de emoție în viață. O să
fie mai mult decât orice muză pentru tine, mai mult decât Therpsychore, decât Thalia,
Erato, decât Melpomene, Calliope, Polimnia sau Euterpe. Îndrăgostește-te de o asemenea magică făptură și ți se va
părea, în fiecare zi, că numele tău rostit de limba ei blândă va suna de
fiecare dată altfel. Las-o să se exprime, las-o să ofteze, las-o să-ți
cutreiere prin piele, prin bocanci și prin ochi, ea nu-și dorește nimic altceva
decât să spele cu imaginația ta, cu dragostea ta și cu zâmbetele tale absurde.
Cu înțelegerea și cu admirația ta profundă.
Ascult-o, pierde-te în
muzica ei și în pronunția cuvintelor care ies de undeva din interiorul ei.
Urmărește-i inflexiunile vocii,
urcușurile și coborâșurile, și ea te va răsplăti cu dragostea aceea despre care
unii scriu și pe care alții doar o bănuiesc (în special poeții amețiți de
alcool), și te va face să-ți aduci aminte, de câte ori vei avea nevoie, de
cuvintele lui Robert Browning, care
scria odată că privighetoarea înțeleaptă
cântă fiecare cântec de două ori, ca să nu credem că nu se poate retrăi primul
extaz spontan și a doua oară. Prețuiește-o, ascunde-o de monotonia lumii,
fă-o să zâmbească și ea te va răsplăti cu cele mai dulci săruturi pe care și le
amintește din cele mai vechi cântece de
jazz. Te va săruta electrizant și diferit de fiecare dată, poate și ca
să-ți amintească că jazz-ul, la urma
urmei, nu e nimic altceva decât unica muzică în care aceeași notă poate fi
cântată seară de seară corect, dar care sună diferit de fiecare dată.
Prietene,
urmează-mi acest îndemn, ți-l dau gratis, cum am făcut și la celelalte
întâlniri pe care le-am avut amândoi aici: dă-ți întâlnire cu o fată căreia îi
place să cânte. Cu dragostea și cântecul unei femei care te iubește vei deveni nemuritor (cum n-a reușit nici măcar Ghilghameș sau Ramses), fiindcă muzica nu îmbătrânește niciodată. Gândește-te doar
cum ciocârlia cântă de mii de ani același cântec la răsăritul soarelui și cum
astăzi lumea nu se mai satură s-o asculte.
Nu mai număra clipe, nu
mai calcula să vezi dacă momentele fericite din viața ta au fost mai multe
decât cele nefericite. Ieși degrabă din casă și dă-ți întâlnire cu o frumoasă
femeie care cântă. Ai să înțelegi mai apoi, de ce muzica este plăcerea pe care mintea
o simte din numărare fără să fie conștientă că numără. Du-te doar și te așează
la o masă, cât mai aproape de ea, și ascult-o ținându-ți respirația cât de mult
ești în stare să o faci. O să vezi, în ochii ei strălucitori, toate nopțile de
dragoste ce urmează să vină. Fugi, nu mai sta, și ieși la o întâlnire cu o fată
care adoră să cânte. Dă-ți întâlnire cu o asemenea minune rară.
Sau (de ce nu?), cu o
fată care joacă în filme sau în piese de teatru.
Eu cânt! De plăcere... :)
RăspundețiȘtergereŞi joc şi teatru...din şi de!
Dă-ţi, aşadar, cititorule, întâlnire cu mine!
Să cântăm împreună sau să...mergem la teatru.
Am să sting atunci pipa asta a așteptării
RăspundețiȘtergerecărunte și am să-mi dau numaidecât întâlnire
cu tine.
Mă voi așeza undeva aproape de tine,
dar nici prea aproape,
ca nu cumva să deformez lumina reflectoarelor
care cade peste chipul tău îndrăgostit,
atunci când cântă sau recită replici,
imaginate cândva de nebunia glumeață
a bătrânului Shakespeare.
Ca de fiecare data, apreciez profunzimea tonurilor, consonanta notelor si simfonia literelor. Raman, din nou, cu regretul ca astfel de fete nu apar si pe strada mea... mi-ar fi de ajuns una singura din multitudinea de optiuni pe care le-ai prezentat. Si totusi, citind prezentarile tale, devine imposibil sa aleg :)
RăspundețiȘtergereChiar, pe care ai alege-o?
RăspundețiȘtergereChiar nu stiu...
ȘtergereE foarte greu, așa-i? :P
RăspundețiȘtergereExact...
ȘtergerePoţi să te aşezi în propria lumină,
RăspundețiȘtergeream observat asta mai demult,
de pe vremea maimuţei(ştiu că ţi se pare cunoscut dar aşa s-a întâmplat)...
Când recit vorbele altora,
lumina lor mă arde, aşa că
faci bine că nu te-aşezi prea aproape de mine,
deasupra mea stă tot timpul o bilă metalică,
care mă atrage ca un magnet,
mai mult în sus decât în lateral
şi simt cum puţin câte puţin îi cedează firul.
Dar dă-ţi întâlnire cu mine când cânt,
reflectoarele ar fi stinse
şi nici n-aş şti...
O să-i mulțumesc atunci maimuței că te-am
RăspundețiȘtergereîntâlnit, categoric.
stinge reflectoarele, dar nu uita să-mi cânți...
știi tu...
cântecul acela care-mi place cel mai mult...
nu râde, nu zâmbi, nu te preface
că l-ai uitat.
e cântecul care mă dezbracă și mă udă
la fel cum marea udă nisipul indian.
...nici n-aş şti...
RăspundețiȘtergerenici n-aş şti ce m-a lovit,
voi crede că stelele s-au prins în horă-n capul meu şi-am să mă uit,
ca un vis de frunze
zburând peste arlechin,
ca suave petale de trandafir făcând tumbe peste sufleur, iar tu,
tu vei fi acordeonul buzelor mele,
în graba ploilor călduţe de vară,
tu, cel care-şi dă întâlnire,
dar care n-o să-mi ajungă niciodată,
fiindcă dacă ar fi să-mi dau întâlnire cu un băiat care scrie,
aş face-o numai şi numai fiindcă
pe obrazul lui aş citi cum
nestatornici îi sunt doar ochii.
Dar voi veni la tine în vis!
Numai o dată nu doare!
Şi-acum închide ochii, să-ţi cânt.
... şi până când am să-ţi cânt, pasăre oarbă pe cerul nopţilor tale de bărbat, acelea pe care nicio lacrimă şi nicio bătaie de aripă nu le şterge?
RăspundețiȘtergerepână când am să strig ca neştiuta fiică a regelui lear, dorul şi setea mea la răspântii ştiind prea bine că nicio notă şi niciun sunet nu pot veni dinspre mine, lebădă mută a iubirii tale...
eu am să-ţi scriu pe pielea fierbinte cu degete ude de lacrimi şi te aştept la răspântiile nopţilor mele să-mi fii.
:))
ȘtergereCică în epoca actuală nu de femei ducem lipsă. :)
Statistic așa e. :)
ȘtergereAi uitat sa precizezi daca femeia trebuie sa aiba si voce. Pentru ca am intalnit femei carora le placea imens sa cante, dar erau un dezastru pentru urechile celorlalti. Si nimeni nu voia sa le auda...
RăspundețiȘtergere=)))))))))
ȘtergereCred că e de la sine înțeles că m-am referit la femei care cântă și încântă, nu la femei care cântă și înspăimântă. :D
RăspundețiȘtergereȘi uite că citind s-a făcut Vineri. :)
RăspundețiȘtergereCiudat amestec de figurat și propriu, femei care în(cântă) și actrițe, Beethoven și Michael Jackson.
Da, dragă Lotus, literatura își ma ia, uneori, asemenea obraznice permisiuni, de a-ia amesteca pe Michael Jackson și Beethoven în aceeași frază, :D
RăspundețiȘtergereSper, totuși, că ți-ai plăcut aici, și că trecerea că tre ziua de vineri a fost una plăcută. :)
Te mai aștept.