Ştiam că va veni o vreme când voi scrie aceste rânduri. Un timp pe care l-aş fi vrut cât mai îndepărtat. Cuvintele-mi sunt totuşi grele şi încărcate, dar poate pentru ultima dată. Dar m-am ţinut de promisiune, te-am iubit în fiecare gând şi-n fiecare pas senin, ignorând că asta mi-a fost de fapt, fatal. Să nu-ţi pară ciudat, dar bărbatul care-ţi scrie acum nu sunt eu, ci oricare proiecţie a dumnezeului meu surprins pe o peliculă alb-negru, pe care o văd cum duce cu sine o posibilă realitate într-o banală sacoşă de pânză.
Multă vreme nu am ştiut şi nici n-am vrut să ştiu dacă mai exişti, sau dacă mă mai citeşti. N-am ştiut nici măcar dacă te-ai născut cu adevărat, dacă ţi-a fost bine sau greu, n-am ştiut nimic. Şi de fiecare dată când mă cuibăresc aici, printre propriile-mi gânduri, mă înec parcă într-o sticlă de tequila, lipindu-mi obrazul de ocean. E un gol imens fără tine pe toată suprafaţa apei. Privesc divorţul marelui equinox şi uneori trăiesc în lipsa ta, alteori nu. Ieri mă gândeam că în tăcerea asta poţi iubi nestingherit în linişte, poţi scrie orice, şi mai ales obsedant, despre trecut, fiindcă aici nimeni nu te va citi, nu te va atinge, cel puţin nu cu acea nebunie transfigurată de simplul fapt că pentru mine încă mai exişti.
Din toată durerea pe care-am resimţit-o văzându-vă împreună mi-am decupat câteva clipe de linişte. Clipe prin care-am revăzut cum eram noi, cândva. Toate cuvintele sunt stinse în mine. Eu vin acum dintr-un spaţiu al tăcerilor. Din lumea lucrurilor mici mici, şi licurici... Să mă iertaţi aşadar amândoi, tu, femeie cu litere italice peste ochi verzi şi tu, bărbatul care scrie aici. E un tandem, în care resimt cum se rotesc pe un disc toate cele şapte culori ale luminii. Se-aude de undeva un: sssssssssssstt!, ce defineşte un act erotic ce culmină cu flash-urile ce îmi amprentează retina pentru un timp. Sunt secunde ale nopţilor de dragoste avute împreună, pe care credeam că nu vei încerca să le mai repeţi vreodată. Toate succesiunile de imagini ale clipei se regăsesc aici, în mine şi-n tăcerea mea, condensate într-un amestec dintre un bărbat ce-am fost şi o femeie. E un amalgam deci, în a surprinde prin ce se compune o clipă de extaz... care se roteşte, se roteşte înnebunitor în substanţă, într-o clipă de divinitate, în timp ce tu te iubeşti cu celălalt.
Tăcerea numără fire de nisip peste lipsa ta.
Desi nu e momentul potrivit pentru ca eu sa fiu cea care vorbeste...totusi nu pot sa ma abtin sa te intreb : tu simti ca s-a terminat? Poate mai exista o sansa pentru a va impaca si se merita sa incerci, unde mai exista cenusa, nu trebuie decat sa sufli pentru a reaprinde flacara, cel putin asa se spune....
RăspundețiȘtergereCu drag,
Isis
E un sentiment ciudat să vezi că femeia pe care ai iubit-o e acum lângă altcineva. E o trăire contradictorie: ai vrea să fie în preajma ta din nou, dar ştii în acelaşi timp că merită să fie fericită poate cu altcineva. Eu cred că la urma urmei, femeia alege. În ciuda a ceea ce spun bărbaţii, ei nu sunt care pot schimba ceva, femeile ne aleg şi ne iubesc. Tot ele ne dau la o parte. Iar noi ne iluzionăm crezând că lucrurile stau invers.
RăspundețiȘtergereRobert
Draga Robert,
RăspundețiȘtergereExista foarte mult adevar in ceea ce spui, femeile sunt cele care aleg, insa se gandesc intotdeauna la barbatii pe care ar fi putut sa-i aiba, pe cand barbatii se gandesc la femeile pe care nu le-au putut avea. Este un cerc vicios de alegeri, insa se-ntampla sa alegem exact barbatii care au cel mai combatitiv spirit, care lupta pentru noi in orice moment... Poate ''vinovat'' este tocmai temperamentul persoanei, care din fire lupta din rasputeri pana obtine ''trofeul'' dorit...si apoi lupta constant pentru ca femeia sa se simta pe un piedestal, un fel de ''trofeu''... Insa cateodata aceste lucruri nu sunt suficiente sau multumitoare, intr-adevar dragostea este complicata...De aceea, chiar daca acum este cu altul, nu poti fi sigur ca este la fel de fericita precum pare si, in ciuda faptului ca este cu altcineva, tot mai exista cale de reintoacere...trebuie doar sa incerci...si sa lupti, eu cred ca se merita....
Isis