sâmbătă, 6 septembrie 2014

Un olé pe care să-mi șoptești că nu l-ai mai auzit niciodată





Deși am fost plecat atâta timp, tu ai rămas anotimpul meu preferat, așa că hasta la vista baby îți voi spune întotdeauna numai ție, de oriunde aș fi, din havana, din cuba, din copacabana, de pe plajele siciliene, ori de pe malurile someșului sau chiar din berlin, unde te-am văzut ultima oară dansând, unde m-ai frământat emoțional prima și ultima dată, unde ți-am silabisit (ca un elev îndrăgostit de profesoara lui) prima oară numele – sinonim cu istoria, și descins, mi se pare, după atâtea generații, din dinastia iulio-claudiană, știi tu, ale cărei femei frumoase fixau bărbații cu privirea exact cum m-ai fixat tu pe mine, da, când te-am fixat și eu din priviri și de-atunci doar la tine mi-e gândul, și sunt fericit, mai fericit ca niciodată, și-mi vine să strig olé, ca un toreador ieșit învingător din cea mai aprigă coridă, și numai gândindu-mă la noi îmi vine să strig olé din cluj, din maramureș, să se audă până în cancun, până în beijing, shanghai și honolulu, să înțeleagă toți că m-am îndrăgostit de o puștoaică rebelă, tiranică și frumoasă, frumoasă și cu încăpățânarea lui mao, impunătoare și cu dârzenia lui cezar, tandră și cu scânteia lui alexandru cel mare, care dacă s-ar fi născut în altă perioadă ar fi dominat prin frumusețe toate femeile epocii, care ar fi putut fi și cu mussolini și cu napoleon și cu che, care ar fi avut întotdeauna împărați la picioare, castele, palate, birouri ovale, care armate întregi ar fi pus în mișcare, pentru care bărbații ar fi ajuns mai devreme pe lună, strigând și ei de-acolo olé, așa cum strig și eu de când te-am întâlnit, de când mi-e gândul numai la tine și doar pe tine te văd cu ștefan cel mare, cu turcii la poartă, cu mihai viteazu cu habsburgii în spate, mirându-mă de ce oare se încred toți în tine, de ce ai un stil de madonă perversă, de madonă suavă în toate, de ce umbli dintr-un gând în altul cu atâta ușurință, de ce parcă și prin moarte treci numai în limuzine de epocă, fluturând o eșarfă de aur, pe un fundal de olé, știind că numai ție îți voi spune întotdeauna hasta la vista baby până ce hasta manana rămâne din cluj, din baia mare, din cuba, din roma, din berlin și copacabana, din toate cele pe care le uit și le las în spate numai ca să mă recompun în fiecare dimineață pentru tine într-un olé pe care să-mi șoptești că nu l-ai mai auzit niciodată.





 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu