O minusculă și sentimentală comemorare

În 1901- chiar în mijlocul verii, s-a născut străbunica și tot în 1901 primul premiu Nobel pentru Literatură fusese câștigat de francezul Sully Prudhomme, deși străbunica nu auzise de el nici în timpul vieții nici după și nici Sully Prudhomme nu cred că auzise de străbunica, cu toate că o vreme fuseseră contemporani, dar ce vreau să spun e că străbunica era frumoasă, adică vedeam încă de mic asta, și toată lumea mi-a spus asta, și chiar așa era, dacă stau să-mi amintesc asta, și o chema Maria, iar pe străbunicul îl chema Pavel – ceea ce m-a determinat să cred că lumea toată a început cu ei, cu ei doi, din dragostea ce și-o purtau reciproc și că eu însumi m-am născut dintr-o Biblie, dintr-o Evanghelie sau de undeva din Faptele Apostolilor, adică o vreme chiar crezusem că lumea e o bibliotecă și că în afara ei nu mai există nimic, absolut nimic, dar străbunica a fost cea care mi-a explicat cum stau de fapt lucrurile și pentru asta am iubit-o și m-am gândit că n-ar fi rău s-o amintesc aici, să-i închin un gând, și că n-ar fi rău să-i dedic aceste rânduri, poate și pentru că dac-ar mai fi trăit astăzi ar fi împlinit 113 ani și ar fi fost infinit mai frumoasă decât pământul în care s-a întors.