Rog să se consemneze faptul că într-o zi o să fac o călătorie fantastică în
trupul tău. Voi începe prin a intra în mintea ta, deoarece acolo, cred, de
fapt, că își are originea toată emulsia de fericire pe care mi-o stârnești. Voi
începe cu o idee și o celulă și, pe măsură ce cresc, te voi cunoaște cum mă
cunosc pe mine când mă îmbăt și totul e atât de clar, când totul pare fără dubii,
și cu transparența unei sfere plimbându-se pe interiorul altei sfere. Nu râde,
o să vezi că o să fie mișto. Voi străbate trupul tău și voi afla de ce ți-am
fost străin până acum, și de ce ne-a fost dat să ne întâlnim abia acum. Îți voi
citi amintirile și voi descoperi cum a fost când ai făcut dragoste cu alți
bărbați. Știu, s-ar putea să mă doară la fel ca pe tine când o să rămâi
singură, numai cu mine.
Voi cutreiera toate extremitățile tale până ce o să te prind răvășită cum
ești în diminețile cu pielea albă de ani lumină de vise. O să fumez în sângele
tău după ce adormi și nu mai suporți fumul. Tu vei zâmbi mai mult și mai des,
și tot ce ne-a separat până acum ne va ține împreună ca pe unicul copil
supraviețuitor al accidentului cu oasele încă sub piele, împreună.
Cel mai frumos va fi când pleoapele mele vor trece pe sub pleoapele tale și
mângâierea lor ne va decapita țestele până ce acestea se vor prăvăli în
interior ca ultimul gând al
Mariei-Antoinette sub mâna sigură a lui Charles
Henri-Sanson.
Abia atunci vom uita amândoi de timiditate, și ne vom arunca unul în trupul
celuilalt, ca în momentul crimei. O să sfârșim împreună ca într-o scenă carnală
ce transcede orice dramă a întâmplării. Vom fi ca două maimuțe neînțelese de
ceilalți, așezate la aceeași masă cu țestele decalotate, cu linguri înfipte în
inimă, hrănind curiozitatea oricărui cuplu de îndrăgostiți. Ne vom iubi
maimuțărindu-ne și ne vom maimuțări iubindu-ne, știind că nu există nimic mai
evaziv decât adevărul care nu ucide. Știi tu, ca în sângele lui Jim Morisson în momentul overdose. Doar că noi doi nu vom fi atât
de pierduți chiar dacă singura posibilitate de a fi cu tine ar fi să șterg
genetic toate dovezile existenței noastre, caz în care sunt șanse reale ca
ceilalți să ne arunce pe amândoi în aceeași groapă comună, neștiind că pentru
noi doi asta e de fapt cea mai clară dovadă a bogăției.
Simt izul indomptabil al unei poezii care uneşte...
RăspundețiȘtergereDa, am avut un șir de gânduri neîmblânzite scrise dintr-un sentiment de obnubilație pe care abia arareori reușesc să mi-l explic...
ȘtergereE mai mult mister. Explicaţia risipeşte din farmec...
RăspundețiȘtergere