Doamne, eu nu ți-am cerut nimic până acum și nici nu ți-am luat vreodată numele
în deșert, dar Doamne, te rog ca de data asta, doar de data asta, ascultă-mă de
acolo de unde ești tu, din măreția cerurilor și Doamne fă în așa fel ca el să o
mângâie așa cum aș mângâia-o eu. Fă în așa fel ca lui să-i bată inima cum îmi
bate mie când îi rostesc numele, și trimite-i, Doamne, prin buzele lui
săruturile mele și fă un miracol ca el să-i surâdă în fiecare dimineață așa cum
aș face-o eu, ca să nu-i fie niciodată străin. Fă cumva ca el s-o privească cu
ochii mei, să o atingă cu mâinile mele, s-o strângă în brațele mele, ca să-i
alunge toate temerile, ca să alunge din preajma ei stafiile Spaimei și-atunci
când frigul i se varsă în sânge imaginea lui să-i țină de cald, și să-i
lumineze pașii când întunericul o împresoară de pretutindeni, Doamne ajută-l să
ajungă până în beciurile singurătății ei, ca s-o poată țină de mână, ca s-o
înțeleagă și s-o protejeze cum aș face-o eu, ca să strabată toate cerurile care
îi despart, atunci când mă strigă pe numele lui, tu știi prea bine Doamne că eu
nu ți-am cerut nimic până acum, dar te rog, Doamne, de data asta, doar de data
asta, fă cumva să nu-i fie niciodată foame de dragoste.
Ca de obicei, ma faci sa savurez fiecare cuvant.
RăspundețiȘtergereRuxandra, mă bucur că încă îți mai pricinuiesc o asemenea sete.
Ștergerepare o iubire platonica...nimic mai presus de iubirea neconditionata!
RăspundețiȘtergereFrumos text
Nu e o iubire platonică. Nu. Nicidecum. E doar iubire. Iubirea e altruistă, sau nu e deloc. Fiind departe, îi doresc tot binele din lume, tocmai pentru că o iubesc cum iubește iarba soarele.
Ștergere