Ochii tăi îndrăgostiți m-au desăvârșit. Toată ființa mea știe de astăzi începând că
numai și numai din pricina ta, sunt desăvârșit. Complet. Și țin cu tot dinadinsul să ști și tu asta.
Să ști că am în sfârșit o formă finală. Că azi în sfârșit însemn ceva. Că am un
țel. Că sunt desăvârșit. Că până și cheia de la ușa mea e desăvârșită, ca un
surâs nichelat predicând frumusețea în pustiu. Că am petrecut ani în pustiu și
ai venit apoi tu, ca un înger conducând un tractor roșu și mi-ai zis: Du-te înapoi printre oameni căci vei găsi
între ei pustiul și cheia casei tale! De când te iubesc sunt desăvârșit și
complet nevinovat pentru asta. Căci ai venit mai întâi la mine ca ispititoare femeie, iar
mai apoi mi-ai vorbit cu vocea cea mai blândă, ca o soră bună a neputinței mele. Căci mi-ai adus bucurie
rară, furată de la copii cu ochi ca ai tăi, plini de viață, de la cei cu ochi luminoși și deschiși ca o
recoltă de felinare. Căci ai venit ca un înger șiroind de miere din care mai am
și acum. Astăzi, sunt desăvârșit și poate că numai doctorii în otrăvuri mă mai pot
pricepe, șamanii, stăpânii vrăjitoriei, regii cucutei sau amanții mătrăgunei.
Sau cunoscătorii celor o mie de ierburi. Numai ei pot ști că din cauza ta sunt
un orb desăvârșit ce vorbește ca unul care vede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu