Va trebui să ne cățărăm în fiecare dimineață unul pe buzele celulalt. Categoric. Va trebui să ne cățărăm pe înălțimile amețitoare ale sărutului în fiecare noapte și va trebui să facem în așa fel încât nimic să nu fie niciodată la fel și o să te rog chiar să nu vorbim niciodată despre moarte. Va trebui să fim sinceri cu ipocriziile noastre. Va trebui să nu omorâm niciodată furnici, ci în schimb să le hrănim cu coji de lămâie. Va trebui, mai ales, să facem dragoste înainte de toate. Să populăm universul cu zâmbetele copiilor noștri. Să lăsăm gravitația să se înalțe deasupra noastră. Asta numai uneori. Va trebui să ne lăudăm doar cu ceea ce au făcut alții. Și să vorbim singuri numai dacă avem ceva de spus. Va trebui să ne ferim de toate pericolele care ne îndepărtează de centru. Va trebui să nu fim iertători decât cu ceilalți. Va trebui să respectăm frumusețea neîncetat iubind-o. Să ne întâlnim fără să ne întâlnim. Să nu vorbim despre tăcere. Dimpotrivă chiar. Va trebui să semănăm unul cu altul și să culegem totul împreună. Va trebui să nu fim niciodată cretini și în niciun caz la modul conștient. Va trebui să nu plecăm dacă nu venim. Va trebui să nu ne încredem în oglinzile care mimează certitudini politicoase. Va trebui să ne donăm visele uitării. Asta numai uneori. Va trebui să nu practicăm reciprocitățile, ci doar dragostea și altruismul. Va trebui să nu frecventăm cercurile cu multe laturi și să propovăduim pe cât posibil întotdeauna nimicul și nicidecum nimicurile. Va trebui să știm să așteptăm. Să colecționăm riduri și amprente (într-o bună zi vom înțelege de ce). Va trebui să aruncăm priviri înăuntru. Să lăsăm definitiv deoparte motivele. Să nu folosim argumente. Să nu o facem pe deștepții decât atunci când suntem absolut siguri de prostia noastră. Va trebui să ne iubim tot mai mult. Progresiv. Va trebui să ne dăm seama. Și să nu inventăm decât ceea ce singuri am descoperit. Să folosim lectica și dialectica în locul taxiurilor. Să ne vopsim uneori umorul în negru. Să fim liberi până nu e prea târziu. Să fim întru totul subconștienți de ceea ce spunem, să merităm și abia apoi să plângem. Și va trebui, mai ales, să facem dragoste înainte de toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu