Poate nu ți-am spus până acum, dar toată viața am visat să-mi duc viața
într-un mare oraș, într-o metropolă dintr-o țară bogată, într-un megalopolis
din antichitate, în capitala unui mare imperiu, într-un centru al civilizației,
într-o capitală a lumii, într-o agoră aglomerată și umbrită de măslini, și
imperiul să fie al meu, și lumea să fie toată a mea, și eu să fiu dumnezeu, și
lumea să-și binecuvânteze binefăcătorii după numele meu, cum procedau în cazul
lui Cezar, dar nu toate visele devin realitate. Și dacă realitatea e și ea
ireală nu mai contează nimic, nici viața visată, nici viața pe care o duc în
orașul în care trăiesc, din aceeași țară, cu aceiași prieteni de când lumea, de
când lumea nu este ce pare a fi, pentru că lumea e doar o puștoaică rămasă
gravidă nu se știe cu cine și această puștoaică stă cu mine acum, e puștoaica
mea, căreia îi spun puștoaico tu ai sânge
de viperă! iar ea îmi spune că mă iubește, iar eu îi spun c-o iubesc, deși
amândoi iubim viața, nimic altceva, iar dragostea, dacă mai poate fi vorba de
dragoste, o facem bineînțeles fiecare cum poate.
Draga Robert! Poate nu ti-am spus pana acum , dar uite ca m-am hotarat : as vrea , mi-ar placea , ca materialele tale sau macar esenta lor , sa fie afisate in toate localitatile , in locul bannerelor cu cei ce candideaza la europarlamentare. Asa , ne-am aminti si de ea, dragostea.... Poate nu ti-am spus pana acum.
RăspundețiȘtergereCred că ar fi cel mai frumos și încântător manifest închinat dragostei. Uite, eu aș merge oricând să votez dragostea, sub toate formele ei. Și, nu, nu mi-ai spus până acum. Ce frumoase gânduri îmi așezi aici, of, of, mă faci într-una să zâmbesc...
ȘtergereAm indraznit sa folosesc cuvintele de inceput al postarii tale,nu am putut sa ma abtin , atat de mult mi-a placut! Zambesti? Pai macar asa sa facem ceva ptr. tine...si tot e prea putin.Ca poate nu ti-am spus....
ȘtergereNu mi-ai spus, și-mi place de fapt când nu-mi spui totul... Când îmi dezvălui începuturi și-mi încerci curiozitățile, atunci zâmbesc înlănțuit, recunosc, provocat, recunoscător, poate nu ți-am spus...
ȘtergereNu mi-ai spus , si mi-ar placea sa-mi spui de unde vii ? Din care zari? Eram atat de convinsa ca au disparut valorile , ca fauritorii de frumos sunt pe cale de disparitie, si descopar ca nu , inca nu ..... Mai sunt , doar trebuie descoperiti! Si sa te lasi ..descoperit, sa ni te dezvalui , asa cum esti," inlantuit, provocat , recunoscator "... Ne bucuri....poate nu ti-am spus....
ȘtergereAI decat 2 fraze in tot textul si totusi se leaga atat de bine cuvintele...
RăspundețiȘtergereBună seara, Bianca! Așa e, nu am decât 2 fraze în acest text, dar asta pentru că, vezi tu, așa cum spune și subtitlul acestui loc de întâlnire al cuvintelor: Aș vrea să spun totul într-un singur cuvânt. Detest toate lucrurile care se pot întâmpla între începutul unei propoziții și sfârșitul ei. Adică, altfel ilustrat, prefer mesajul intens și minimalist celui lung și artificial, care nu spune mare lucru. Sunt în căutarea cuvântului de efect, a mesajului aprig, intens, de dragoste, în detrimentul curgerii descriptive care-și uită nuanțele. Mă bucur că îți place cum se leagă cuvintele mele, e cel mai frumos adus unui om care scrie.
Ștergeree cel mai frumos gând de apreciere adus unui om care scrie*
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereE intotdeauna vorba de dragoste, pentru fericire. Caci altfel cum ar mai putea oamenii sa traiasca pe Pamant daca florile nu si-ar darui nectarul lor pretios albinelor si fluturilor colorati ca razele soarelui? Cum ar mai putea dragele animale sa se sacrifice pentru noi, muritorii de rand si pacatosii oare? Cum am mai putea noi, fiinte aparent fara rost, sa traim si sa ne sacrificam zi de zi pentru visele noastre? Doar prin dragoste, pentru ca fara ea tot Pamantul ar pieri!
RăspundețiȘtergereComplimentele mele pentru articol, Robinson Crusoe!
Sigur că e întotdeauna vorba de dragoste, pentru fericire, numai că fericirea continuă e dăunătoare omului. Din jocul așteptării, din alternarea singurătății cu găsirea, cu regăsirea, din alternarea tăcutului, ori a ascunsului cu cea a îndrăgostitului, iese de fapt omul. Armonia vine din ambele ipostaze. Idila paradisiacă permanentă a dragostei cizelează existența, dar nu te antrenează pentru suportarea ei, de acest lucru se ocupă singurătatea. Fiecare etapă cu însemnătatea ei. Dragostea trebuie primită ca toate celelalte bucurii ale pământului, ca toate celelalte încercări, mai negre sau mai albe.
ȘtergereMulțumesc pentru frumoasele tale cuvinte, au un efect neașteptat de plăcut asupra serilor mele.
"... tu pune-ți dorința în gînd și ea o să se împlinească" știi ce zic?
RăspundețiȘtergereȘtiu ce zici, dar și dorințele au timing-ul lor.
Ștergere