Rânduri cusute de frumusețea femeilor din Cluj

Pe oriunde merg, port cu mine etalonul femeilor frumoase pe care le-am văzut în Cluj. Am văzut multe orașe, multe locuri, am întâlnit și-am măsurat destui oameni, mulți străini, dar n-am mai pomenit nicăieri femei atât de interesante și de frumoase cum sunt la Cluj. M-am născut și mi-am consumat adolescența într-un oraș în care femeile frumoase au fost destule, dar cu toate acestea impactul meu cu așezarea de la poalele Feleacului nu poate fi descris în cuvinte de orice fel. Acum ceva timp, m-am trezit catapultat în acest oraș pus în mișcare de femei îndrăznețe, sigure în trecerea lor, care te ating fugitiv cu privirile lor caste și provocatoare, cu feminitatea lor alunecoasă și poruncitoare. Care te absorb cu totul, de la prima intersecție a privirii. Femeile din Cluj par impenetrabile ori inaccesibile în aparență, dar înțelepte ca istoria pe care o încarnează acest oraș, ori vitale ca tinerețea ce trăiește veșnic în ele. Tinere, înalte, roșcate, blonde, brune sau brunete, ele pot fi orice, dar niciodată vulgare. Finețea lor te surprinde, farmecul lor te amețește, valsează cu tine, iar parfumul lor te îmbată și te învăluie. Femeile din Cluj care umblă prin oraș sunt un spectacol în sine într-un oraș spectaculos. Nu țipă niciodată, nu-și pierd răbdarea, nu-și uită țelurile și fac cumva lumea să meargă înainte.

 

Nu pot explica exact cum pot face asta, dar șarmul lor, discreția și eleganța lor înmoaie în ulei de trandafir și pictează în culoare sufletul oricărui bărbat. Îl eliberează de zgârcenia posesiei. Vezi tu, femeile din Cluj sunt afectuoase. Se poate observa de la distanță asta, ele au caracterul luminos și ferm al acestui oraș, ele răspândesc pacea pe care o respiri aici, și au acea armonie desprinsă din edificiile și piețele orașului, ele nu stau niciodată în loc, ci înaintează cu hotărâre în spațiul pe care acest oraș îl protejează și-l adoră. Le poți privi cum își străbat itinerariile invizibile. Le poți vedea pe toate cum trasează traiectorii, cum dau naștere unor povești, ele fiind permanent un fel de existențe care se mișcă și care te atrag în mersul lor fermecător. Sunt sirene urbane de care nu te poți elibera, ele jonglând inocent cu un fel de magie mereu ațintită înspre bine. Femeile din Cluj te schimbă, te modelează, te farmecă și vraja lor îți taie vorbele, te atrag într-o hipnoză estetică în care uiți toate cuvintele urâte sau gândurile negre. Iar ca simplu privitor, poți doar să le admiri mișcarea dulce și să le adori enigmatica frumusețe omniprezentă.

 

Știu, e un sentiment straniu să te obișnuiești cu frumosul. Mă întreb adesea ce au ele în comun, toate aceste făpturi deosebite ale orașului, și care este elementul care le unește, care este acel fir subțire, aproape imperceptibil, dar atât de puternic și solidar de care, în ciuda enormelor diferențe, sunt toate legate. E indescriptibil cum respir această invizibilă și totuși foarte solidă identitate a lor, cum simt în aer briza acestei esențe a lor. Uneori, îmi doresc să pot s-o strâng între degete ca s-o observ mai bine, s-o examinez, cu teama că îmi va scăpa pentru eternitate, că totul nu-i decât o impresie narcotică a tinereții mele care vrea să mă inducă în eroare. Aș vrea să iau puțin din acest parfum existențial al lor, să-l pun într-o sticluță și să-l iau cu mine pentru totdeauna, chiar și atunci când voi fi obligat să mă despart pentru totdeauna de acest oraj magic, de acest spațiu vrăjit.

 

Femeile din Cluj știu să zâmbească, știu să iubească, știu să te păstreze. Sunt creaturi sprintene și volatile, de o nemaiîntâlnită mândrie, semețe și incoruptibile, merg pe străzi precum felinele în savană, asta în timp ce gândurile lor nobile zboară până la țesătura albastră a cerului, acolo unde toate se adună în înălțimi, ca niște balonașe scăpate din mâinile unor copii distrați și neatenți, formând o cuvertură ideală și imaculată, un fel de atmosferă a gândurilor senine și luminoase, care, odată cu trecerea anilor, a decadelor, a devenit tot mai densă, tot mai prețioasă. Am senzația că această cuvertură de șarm și frumusețe născută din gândurile femeilor care stau în Cluj înconojoară întreg orașul, și îl ferește de blesteme, de ură, de ranchiună, de urât. Fă un drum până la Cluj să te convingi singur de toate acestea. Să vezi cu ochii tăi și mintea ta de ce femeile din Cluj sunt intense, profunde, grațioase, umane, disponibile, zâmbitoare, să vezi mai ales cum ele sunt în stare să construiască poduri din toate fațetele binelui.

 

Îți spun: femeile din Cluj sunt inatacabile. Nimeni nu le poate zgâria bunătatea. Nimeni nu poate spera să le cucerească, fiindcă doar ele sunt cele care cuceresc. Nu pot fi uniformizate, dezbinate, deteritorializate. Ele au reușit, într-un mod știut numai de ele, să înalțe, de-a lungul anilor, cu o hotărâre netulburată și cu un curaj pliat pe simțul dreptății, ziduri ale inocenței indestructibile, deși invizibile. Ele au edificat prin zâmbet un microcosmos ideal, în care trăiesc fericite până la adânci bătrâneți și în care trăiesc fericiți mai ales bărbații lor. Care le adoră și le iubesc până la rătăcire. Puritatea lor, dispersată pretutindeni, și toată acea bunătate ce strălucește pe chipul lor, în stilul lor, în mersul lor șlefuit de-a lungul timpului dă culoare unui oraș care n-a uitat că din imnurile așezate la picioarele celor mai frumoase femei s-a fundamentat memoria, cultura și arta. Vezi tu, dacă s-ar organiza un concurs mondial al orașelor înfrumusețate de femeile care le locuiesc, am certitudinea oarbă că de pe locurile fruntașe nu ar trebui să lipsească niciodată Clujul.