În primul și în primul rând vreau să-i mulțumesc mamei mele că m-a făcut
frumos, deștept, sănătos, că m-a așezat în primele rânduri la școală, în
iubire, în viață, în sala de teatru, îi mulțumesc că m-a făcut din iubire cu
iubire și pentru iubire. Tot în primul rând, vreau să-i mulțumesc tatălui meu că
m-a făcut frumos, deștept, sănătos, că mi-a arătat coperta primei carți, că a
intrat cu mine prima oară pe ușa bibliotecii, în curtea școlii, în sala de
cinematograf, că m-a învățat cum să le vorbesc oamenilor, cum să-i ascult, cum
să-mi leg șireturile, îi mulțumesc că m-a făcut cu iubire și pentru iubire. În al
doilea rând, vreau să le mulțumesc profesorilor mei, că mi-au fost exemplu de
verticalitate morală, că m-au făcut să iubesc ordinea, curățenia, disciplina,
lumina, cartea, scrisul, autenticul, că m-au făcut să detest abuzul, statul și
legile lui, excesul, că mi-au dat imbold spre litere, spre literele numelui
tău. În al treilea rând, vreau să le mulțumesc prietenilor mei care au înțeles
că prietenia e mai presus de toate, că au înțeles că sunt așa cum sunt, o
palidă fărâmitură de iubire pe acest pământ, o trestie schimbătoare în bătaia
vântului, le mulțumesc că m-au suportat din când în când. În al patrulea rând,
vreau să le mulțumesc femeilor care m-au iubit, că m-au învățat să prețuiesc
sărutul, patima, trupul, atingerea, confesiunea, tăcerea, că au fost cu mine în
cele mai frumoase anotimpuri, în cei mai frumoși ani, în cele mai frumoase
locuri, și lor le mulțumesc că m-au iubit cu iubire și pentru iubire. Nu în
ultimul rând, vreau să le mulțumesc cititorilor mei, că mă suportă, că îmi
parcurg rândurile, nostalgiile, iluziile, fantasmele, temerile, bucuriile, că
au călătorit deja cu mine prin pragul mai multor ani scriși, prin cele mai
frumoase sau înfricoșătoare emoții, prin tunelele din spatele cuvintelor, prin
ceruri și pământuri, prin nori și sentimente, le mulțumesc pentru încredere și loialitate.
Vă mulțumesc tuturor, vă mulțumesc cu inima cât un purice și cu pălăria scoasă,
dar refuz orice laudă, pentru că iubesc și iubirea nu se laudă.
şi maimuţei? ai uitat?
RăspundețiȘtergeremulţumesc întâmplării care ne-a legat cuvintele peste ani. ochilor care ştiu să vadă şi cuvintelor care ştiu să ascundă.
şi mulţumesc ţie pentru că eşti făcut din iubire, cu iubire şi pentru iubire.
şi acelui om... de care ştiu că ne este dor amândurora. :)
Maimuței am să-i mulțumesc separat, categoric, când ne vom întâlni. Atunci vor vorbi ochii mei în locul cuvintelor mele...
Ștergerevom mulţumi amândoi. printre hohote de râs cu aromă de cafea. will be. :)
ȘtergereZâmbesc numai când îmi închipui, așa că mă stăpânesc, să nu merg cu imaginația prea departe și să nu mă supra-entuziasmez prea devreme. :P
ȘtergereVesnic modest, pentru ca asta face parte din tine. Imi place. Nu am sa-ti spun bravo si nici ca, esti un scriitor minunat, insa nu am sa ma abtin sa zic ca randurile ce scrii zi de zi aici sunt pune in ordine uluitor de imbietoare, iar sentimentele ce le pui inuntrul lor sunt superbe. Ai ganduri frumoase, pasionale, iubitoare, interesante, elegante. Ai ganduri ce ar putea fascina orice femeie care stie ce inseamna bucuria de a citi si a scrie.
RăspundețiȘtergereCum spuneam și la sfârșitul textului, iubesc și asta îmi e îndeajuns. Iubesc cărțile, iubesc oamenii, pentru care scriu, iubesc lumea, necunoscutul, soarele, tăcutul. Iubesc femeia. Recunosc.
ȘtergereNici nu știu cum să mai răspund cuvintelor tale frumoase, Little Thoughts. Mă fac într-una să zâmbesc. Au atâta grație. Au iz de femeie. Las aprecierile în seama ta, eu doar zâmbesc și mă roșesc. Nu știu însă, pe de altă parte, câte femei mai sunt fascinate de lucruri de felul ăsta, de scriitură, de cuvânt, de iz livresc. De frumosul ascuns. Mi-ar plăcea să fie multe, ca tine, dar par așa puține, în schimb.
Iar noi iti multumim ca ne lasi sa calatorim cu tine ,si sa ne bucuram odata cu tine ,si sa simtim emotiile, temerile , trairile tale. Este cel mai fain discurs citit in ultima vreme! N.
RăspundețiȘtergereNatalia, găsesc căldură și atașament în reacția ta promptă, surprinsă ideal în acest comentariu. Gratitudinea mea pentru tine vine dintr-un colț de zâmbet pe care abia îl stăpânesc. Îți mulțumesc - că te învoiești necondiționat în călătoria cuvintelor mele umile.
ȘtergerePrimim si zambet? Din acela sugubat care te prinde asa de bine? La pachet cu discursul? Ashei de fain Robert, ca iivoi vizita blogul de doua ori pe zi! Imi place sa primesc daruri. Tot N.
RăspundețiȘtergereCe accent ardelenesc, ha-ha! :) Mă bucur că stăpânești bucuria din clipa când primești daruri. Mulți au pierdut pe undeva pe drum chiar și bucuria asta. A ști primi daruri râmâne, pare-se, o adevărată știință.
ȘtergereN-o să te laud, dar o să îţi urez să scrii mult timp de acum încolo şi să rămâi în continuare aşa cum eşti!
RăspundețiȘtergereHei - mulțumesc de îndemn! Se prinde de mine mai repede un îndemn decât o laudă, așa că m-ai făcut din nou să zâmbesc, Diana! :)
ȘtergereMă bucur de fiecare dată când fac pe cineva să zâmbească, mai ales în perioadele în care eu nu pot zâmbi ...
ȘtergereDiana, există întotdeauna un motiv pentru a zâmbi, asta m-a învățat viața. La fel cum există întotdeauna un motiv pentru a fi trist. Putem alege motive, dar nu ne putem scuza niciodată alegerile.
ȘtergereO să încerc să ţin cont de asta :)
ȘtergereSunt bucuros chiar și numai că iei în considerare asta.
ȘtergereStii ca de fiece data cand citesc vreun articol de'al tau vreau sa te imbratisez si sa iti multumesc pentru frumusetea si profunzimea gandurilor tale bune. Si daca ajung vreodata la Cluj, fii sigur ca ne vedem!
RăspundețiȘtergereAm amuțit, e atât de simplu și de afectuos mesajul ăsta, în același timp, încât nu știu cum să-mi maschez emoția [că deh, băieții nu-și arată emoțiile :P] Deși nu știu numele din spatele acestui cald comentariu, îmi închipui că îmi e deja un nume drag. Un nume pe care mi-ar plăcea cândva să-l rostesc, după o îmbrățișare, undeva sub soarele Clujului. :)
Ștergere