Cătălina,
tu știi că în fiecare dimineață
Dumnezeu
vorbește prin gura îndrăgostiților
adică prin gura noastră
toate
limbile posibile deodată?
Uitându-ne la noi
am realizat că el e de fapt
un poliglot al desăvârșirii.
Așa se explică de ce noi doi,
iubindu-ne atât de mult,
în fiecare dimineață
cunoaștem și culegem din propriile
cuvinte
cele mai apetisante carameluri
și cele mai suculente arome
de care are nevoie sufletul.
Așa se explică de ce tu
ai cel mai frumos nume
sau de ce eu te iubesc.
Sau de ce acum te preaiubesc în rime.
Cătălina,
eu dimineața
cum altfel să îți spun decât frumoasă
când numele ce-l porți a fost purtat
de o zeiță, zână, sau crăiasă,
sau de o prințesă dintr-un vechi regat?
și totuși
nu vreau să fii prințesă peste noapte,
să-ți faci din nume-n lume un renume,
aceste glorii sunt născute moarte.
în tine, frumuseți vor să se-nsume!
așa că pentru totdeauna
rămâi iubita mea ambițioasă
iubita mea din anii tinereții,
căci nu prin nume astăzi ești frumoasă
ci tu îi dai un nume frumuseții.
iar eu, în fiecare dimineață
cum altfel am să-ți spun decât frumoasă,
când mi-ești și drum, și dragoste, și casă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu