Ziua ta de naștere e de fapt ziua mea. Atât de mult mi-ai schimbat viața și existența însăși. Atât de mult încât amândoi suntem unul. Ți-am spus oare că de când te-am întâlnit pe tine am pe dinăuntru un creier și-un suflet mult mai tânăr? Și că zâmbesc mai mult? Fără doar și poate, din pricina ta nu nici nu mă mai recunosc. Sunt pofticios de viață, ca o vulpe gravidă, și tot mai avid după zâmbet și cer albastru. Lacom după fericire.
Te iubesc. Și am să-ți fur această zi ca să redactez prin paginile ei bilanțul fericirii noastre. Și am să-ți spun că de când mă iubești tu pe mine imaginația mi se recompune ca o reușită și nemaivăzută zidărie. Iar în vecinătatea pielii tale aerul de-afară are bot de lapte.
Și pentru că tu mă iubești, se naște în Robert zi de zi un bărbat. Iar dacă tu, Cătălina mea, cu o mângâiere mă atingi, mă umplu de clopote.
De ce am eu nevoie pentru ca ideile să devină senzații? De apropierea ta. O zi lângă tine e mai adevărată decât orice carte de dragoste. O zi lângă tine e suprema mângâiere a nervului optic, o zi lângă tine e o rață muștarie cu limba sub apă, o zi lângă tine e de fapt exultul retinei la lumina solară sau aorta ce picură ritmic.
O zi lângă tine îmi face trupul neted și mintea un fel de copită-grajd pentru cuvânt.
Te iubesc, și vreau să te gândești astăzi că sărutul tău mă aburește ca o cânepă caldă și-mi duce neastâmpărul dinspre leagănul inimii până către creierul meu fericit care nici nu e nimic altceva decât un chihlimbar locuit de lupi ce și-a regăsit în zori dulcele somn într-o duminică albă.
Te iubesc. Și vreau să simți asta, astăzi, mai mult ca niciodată, de ziua ta. Pentru că eu așa simt, că ziua ta e ziua noastră, bilanțul fericirii noastre. O zi în care fluturi de vanilie ți se așează pe rochie și mai ales o zi în care amândoi am putea fi orice vrem. Exact. Orice vrem. Designeri de ochelari pentru cârtițe sau, de ce nu, chiar scriitori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu