Eu cred că ar trebui să
ieși la o întâlnire cu o fată care citește.
Nu, nu râde, vorbesc
foarte serios, dă-ți întâlnire cu o fată care citește. Încearcă să ieși în oraș
cu o fată care își cheltuie banii mai degrabă pe cărți decât pe haine. Cu o
fată care, fiindcă are prea multe cărți, caută întotdeauna spații noi de
depozitare a acestora pe undeva prin casă. Ascultă-mă, ieși și te întâlnește cu
o fată care are deja o listă de cărți pe care și le-a propus să le citească,
sau care are abonament la bibliotecă încă de la 12 ani. O să vezi, o să-ți
placă. Știu, o să fie o senzație ciudată și necunoscută, la început. Și
probabil că prima dată o să te simți, sub privirea ei pătimașă și creativă, ca
un miel ce intră prima dată într-un abator. Dar apoi o să fii surprins.
Nu zâmbi, vorbesc
serios, găsește o fată care citește. O vei recunoaște ușor, fiindcă ea poartă
întotdeauna o carte undeva prin geantă. E ușor recognoscibilă, mai ales că va
fi singura făptură drăgăstoasă pe care o vei remarca într-o librărie, și singura
care va fi vizibil emoționată atunci când va găsi pe raft cartea pe care o
caută. Poate ți s-a întâmplat până acum să vezi, expeditiv, o asemenea fată
lipită pe undeva de un raft, prin colțul librăriei. Ori poate (cine știe?) ai
observat așa o fată întâmplător, exact atunci când răsfoiește și întoarce ușor
paginile vreunui volum vechi într-un anticariat. Da, despre ea îți vorbesc. Ea
e femeia care citește. Despre ea îți vorbesc. Știi tu, adică cea care nu se
poate abține nicicum în fața acestor magice obiecte, și cea care se va pierde
întotdeauna iremediabil în mirosul paginilor îngălbenite și al cernelii de
tipar.
Hai să-ți spun altfel. Ea,
e genul de fată pe care o vei remarca citind pagini întregi într-o cafenea,
într-o stație sau pe o bancă din oraș. Cea care o să-și bea ceaiul sau cafeaua
rece, fiind pierdută cu totul în lumea unui scriitor cu care se întâlnește
pentru prima dată. Când ai s-o vezi, privește-o cu atenție. Apoi, ia un loc. Așează-te
undeva în apropierea ei. Știu, probabil că nici nu te va observa prima dată,
sau dacă o va face își va drege puțin vocea ca să-ți dea de înțeles că nu vrea
să fie întreruptă. Urmărește-o cu atenție câteva minute. Întreab-o apoi dacă-i
place cartea.
Cumpără-i o altă ceașcă
de cafea, una caldă, de data asta.
Zâmbește-i și las-o pe
ea să-ți demaște curiozitatea. Spune-i ce crezi tu cu adevărat despre Murakami, despre Pădurea Norvegiană, ori despre Nimfa
Nestatornică și despre limbajul lui Cabrera
Infante. Întreab-o ce-i place ori dacă a parcurs deja primul capitol al
volumului. Admiră-i reținut bucuria din ochi, dar înțelege în același timp și
că dacă îți va spune că a înțeles din prima tipologia lui Ulysse din cartea cu același nume a lui James Joyce o va face doar pentru că asta sună ca ceva foarte
inteligent și elevat. Deschide o discuție veselă. Te asigur că în ea vei găsi
un excelent interlocutor. Întreab-o, de exemplu, dacă îi place Alice în Țara Minunilor sau Dorothy, din Vrăjitorul din Oz, și dacă i-ar plăcea să fie Dorothy. Fă-o să zâmbească și începe discuția dintr-un punct
simplu. Ascultă-i nuanțele și intonațiile din voce.
Ți-o spun pe șleau, din
punctul meu de vedere, e ușor să te întâlnești cu o fată care citește. Gândește
doar că îi poți dărui cărți oricând, de ziua ei, de Crăciun, sau la orice altă
aniversare. O vor face fericită. Îi poți dărui comori din cuvinte, ambalate în
poezie sau cântec. Își va aminti fiecare carte primită de la tine. Îi poți
dărui volume semnate de Neruda, de Steinbeck, de Vargas Llosa, de Günter Grass,
de Saramago sau de Saul Bellow. Le va iubi, și poate (de ce
nu?) într-o zi, te va iubi și pe tine. Dar arată-i mai întâi că înțelegi că
există o esență și o sevă puternică în spatele cuvintelor. Iar pe ea las-o
să-ți arate că știe care e linia de demarcație dintre lumea cărților și realitate,
chiar dacă încearcă să-și pigmenteze câteva secvențe ale vieții cu momente și
replici din cartea ei preferată. Încurajeaz-o, și lasă-i momentul ăsta de basm,
pe care-l visează orice fată îndrăgostită.
Merită să mai viseze,
din când în când.
Vorbește-i treptat, despre
modul în care vezi tu lumea. Unește lumea construită din lectura cărților tale
cu lumea construită în urma lecturilor ei. Amintește-i cât poți des despre
diferența dintre metafore și complimente. Și, dacă vreodată chiar trebuie s-o
minți, minte-o cu limbajul unui scriitor. Îți vei da seama că dacă într-adevăr
iubește sintaxa, atunci va înțelege și nevoia ta de a o minți numai ca să-i
intrii în grații. Crede-mă, o fată care citește știe că în spatele cuvintelor
se află și alte lucruri: motivații, valori, nuanțe, dialoguri, metafore. Am o
vagă bănuială că ea va știi când o minți fiindcă o placi, și că ăsta nu-i
sfârșitul lumii. Și da, las-o să te învingă. Îți spun, o fată care citește știe
că înfrângerea face parte din joc și că e și asta o parte importantă a
poveștii, o direcție către climax, și o inițiere care duce mai apoi la
revitalizare. Și mai știe și că toate lucrurile ajung la un sfârșit la un
moment dat, și că fiecare personaj își scrie și trăiește propriile consecințe
ori că o poți lua de la capăt de mai multe ori și cu toate acestea să rămâi
eroul povestirii. Și că viața are nevoie pe ici pe colo și de câte un personaj
negativ sau două.
Dacă găsești o fată
care citește, ține-o aproape de tine. E posibil să-ți schimbe lumea, să-ți
îndulcească serile și să-ți condimenteze nopțile, să-ți fie un partener plăcut
și tăcut la 2 noaptea, atunci când citești cu veioza aprinsă, și când ea
citește la rândul ei, având capul sprijinit la pieptul tău, până în clipa în
care adoarme, cu un zâmbet indescriptibil și îndrăgostit pe chip, pe care-l va
duce mai departe a doua zi doar cafeaua cu lapte de dimineața devreme, pe care
o veți purta-o unul în gura celuilalt. Cu o fată care citește chiar și certurile
ar fi dulci. Știu, ai putea să o pierzi pentru câteva ore într-o asemenea
situație, dar o fată care citește se va întoarce întotdeauna la tine. Și-ți va
vorbi apoi asemenea unor personaje din cărți, te va convinge chiar că acestea
sunt reale, pentru că, dacă stai mai bine să te gândești, la un moment dat, ele
chiar sunt.
Cred că o fată care
citește ți s-ar potrivi cel mai bine. Și că, după un timp, vei fi tu cel care-i
propune să-și împartă viața cu tine. Îi vei propune asta probabil în cel mai
romantic loc și mod posibil. Într-un balon cu aer (de ce nu?), în timpul unui
concert, în localul vostru preferat, ori într-o vacanță, într-un loc exotic,
sau cu prima ocazie în care se va îmbolnăvi. Atunci când inima îți va spune
asta. Iar anii vor trece zburând repede, cu sandale croite de imaginația lui Dedal și, după un timp, vei zâmbi undeva
la masa ta de scris, întrebându-te cum de inima ta încă nu a plesnit ori nu a
ieșit afară din piept încă, după atâția ani.
La biroul tău, vei
scrie povestea voastră, veți avea copii cu nume frumoase și rare, livrești, și
veți avea chiar și gusturi bizare. Și totuși vă veți potrivi de minune. Iar ea le
va face seara cunoștință copiilor voștrii cu Omul de Tinichea, cu Jack și
Vrejul de Fasole sau cu Aslan,
poate cu toate aceste personaje în aceeași zi, de ce nu? Imaginează-ți doar că
veți fi împreună și veți parcurge multe ierni unul lângă celălalt, și că ea îți
va râmâne tot timpul cel mai bun prieten, în serile de toamnă îți va recita
versuri din Homer sau Leopardi, undeva pe o sanie, undeva pe o
barcă, într-o livadă, la malul mării sau când o vei ține în brațe la un film,
ori când îi vei scutura cu grijă zăpada
de pe umeri.
Așa că gândește-te bine
la asta. Chiar ar trebui să ieși la o întâlnire cu o fată care citește.
Dă-ți întâlnire cu prima
ocazie cu o fată care citește, fiindcă meriți asta. Meriți o fată frumoasă care
să-ți dăruiască cele mai colorate versiuni imaginabile ale vieții. Dar, dacă
nu-i poți oferi nimic altceva decât monotonie, ore goale și jumătăți de
propuneri, atunci mai bine rămâi singur. Nu-i întrerupe povestea fără motiv. În
schimb, dacă vrei să cucerești lumea, și să atingi chiar și lumea din spatele lumii,
ori să simți cum e să fi în vârful Everestului lângă cea mai frumoasă femeie
din lume, atunci dă-ți întâlnire cu o fată care citește. Te va iubi cum nici
măcar în cărți nu s-au iubit doi oameni. Dă-ți întâlnire cu o fată care
citește.
Sau, mai bine decât
atât, cu o fată care scrie.
[După o idee de Rosemarie Urquico.]
[După o idee de Rosemarie Urquico.]
Absolut superb! Felicitari!
RăspundețiȘtergereMulțumesc de apreciere! Te mai aștept aici. :)
RăspundețiȘtergereOh, de-as fi ceruta la intalnire datorita acestui lucru.. De-ar fi persoana care sa ma iubeasca pentru asta si nu sa imi spuna ca "viata nu e ca in cartile tale".. Well, that would be great. :) Superba scrierea, felicitari cu mare drag!
RăspundețiȘtergereM-ai făcut să zâmbesc. :) Eu totuși sper să fii cerută și datorită acestui aspect(și anume că citești permanent).
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru cuvintele tale frumoase, te mai aștept aici.
O seară frumoasă,
Robert
Ai atins punctele sensibile ale fetelor care citesc (și/sau scriu).
RăspundețiȘtergereFoarte frumos.
bravos.
Zâmbesc, pentru că tocmai mi-a scris o fată care citește și scrie. Mă bucur să te găsesc aici. Mi-a căzut norocul în palmă în seara aceasta, din acest motiv.
RăspundețiȘtergereÎți recomand și celelalte scrieri ale mele din Ciclul: "Dă-ți întâlnire cu..."
Te mai aștept aici.
Robert
Fantastic..... Atit de profund....
RăspundețiȘtergereMă bucur că te-a "prins" micul meu exercițiu literar.
ȘtergereTe mai aștept cu drag aici. :)
mi se făcuse dor de ea cât am lipsit. :)
RăspundețiȘtergereȚi s-a simțit lipsa și de aici :)
Ștergereda, sa stii ca asa e, cum zici! asa ca sa mai sorecim pe acolo, zic! :)
RăspundețiȘtergere:)
ȘtergereCe frumos! Felicitari, articolul asta e pur si simplu minunat, mai ales pentru cele care se regasesc
RăspundețiȘtergeremulțumesc pentru cuvintele de apreciere, îți trimit și eu toate gândurile mele bune înapoi și da, așa e, e o emoție cel puțin dublă mai ales pentru frumoasele fete sau femei care se regăsesc în postura asta. :)
Ștergerece bun esti ! Bravo
Ștergere