știu, m-ai iubit de
parcă am fost și de parcă aș fi fost dintotdeauna răspunsul și întrebarea care
nu au și nu au fi putut avea vreodată vreo importanță.
și mai știu și că
există o linie subțire pe undeva printre buzele tale, linie care lasă o
minusculă impresie peste fiecare chip care te privește, linie pe care nu o
întrerupe nici măcar apa de la duș, sau sarea rămasă pe plajă din apele
mării.
iar tu știi că la
fiecare retragere de gânduri există un loc al nostru în care degetele care ard
ni se înmoaie în buzele celuilalt, însoțite de un blând și silențios ‚shhhh’…
lângă tine, intimitatea
îmi colorează oarecum vocea. fiecare ‘hei,
ce faci?’ îmi sună a ‚hai aici, mai aproape de mine’. sunt secunde întrerupte, în
asemenea momente roșesc, e ca și cum m-aș bloca în toate secretele pe care le
vei avea de-acum înainte.
dar mai există și zile
în care mă simt pur și simplu copleșit de alte probleme cotidiene și de toate
spiralele care mă înconjoară și care încearcă să-mi abată gândurile de la tine
și atunci mă joc prin suflet cu posibilitatea că poate de data asta vei reuși
să mai înmoi încă o dată degetele tale în buzele mele, suficient cât să-mi
energizeze pupilele, și că poate, doar poate, am înțeles amândoi același lucru
prin ‚shhhh’...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu