până la urmă asta înseamnă
să fii iubit de cea mai frumoasă ființă din lume:
să ai o femeie la micul-dejun
care aranjează delicatele cuvinte în farfurii de piatră
care toarnă delicii în pahare de cristal pe care se zăresc
afectuoase jurăminte scrise cu ruj.
până la urmă asta înseamnă
să fii iubit de cea mai frumoasă ființă din lume:
să descoperi drumul perfect de nisip pe care femeia
îl croiește către masa bărbatului
filosof sau măcelar
tăietor de lemne, sau și mai rău,
poet al abisalelor plictiseli de vineri
tatuat cu minciuni
îmbrăcat în egoismul său tribal, papal, defunct
ca un Haakon izgonit de vikingi
pentru că
și de aceia
dar mai ales
căci și nu numai
acesta este mesajul meu scris pe stele,
pe sandale
pe orice inimioară de catifea în care femeia împunge acul și ața
de cârpit ciorapi
cu un gest insolit,
firesc ca o baladă,
ca mângâierea unui cal mongol
în stepa tuturor melancoliilor de toamnă
spune-mi, iubita mea,
când zici că începe ninsoarea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu