Robinson Crusoe îndrăgostit

întâlnindu-te, am aflat că sunt ultimul

și poate cel mai naiv Robinson Crusoe îndrăgostit,

și de când m-ai sărutat prima dată

(furându-mi cumva sufletul din mijlocul unei haotice și absurde licitații) 

eu tot caut o insulă, minunea mea.

una mică, măcar de 144 de metri pătrați,

pe undeva, printr-un ocean netrecut pe hartă,

pe care să te duc să fim singuri

(pasionali, îndrăgostiți și diabolici)

cu toată aglomerația gesturilor noastre.

sigur, o să te-ntrebi cu ce voi plăti:

viața mea, bănuiesc n-ajunge;

 atunci îmi vând dormitorul (și-așa e pustiu)

bicicleta (care nu mă duce niciodată la tine)

ceasul mecanic (și-așa arată ore din care lipsești)

cărțile (și-așa am citit degeaba

căci te căutam pe tine-n ele

și dădeam mereu peste Karenina).

 iar o dată achiziționată,

insula noastră va avea de toate.

voi angaja chiar doi eunuci amnezici

(să ne facă vânt cu frunze de palmieri)

și o cadînă,

care să ne danseze, desigur, tandru din buric.

așa că fă-ți deja bagajul, minunea mea:

să iei cu tine și cartea de bucate,

ca să-mi prepari, spre seară,

imambaialdî ...

și, dacă mai ai loc, ia și gramofonul

ca să ascultăm, între două priviri,

cotele apelor Dunării.