La prima noastră întâlnire, ai să observi că m-am copt. Ai să vezi că am ajuns din nou în punctul în care pot să alint. Să descopăr. Să pot vedea prin tine locul unde cuvintele își schimbă culoarea la apus, printre multiple jocuri de lumini dansând pe fire de singurătate discretă. Dar, mai ales, ai să mă ai pe de-a-ntregul: complet finisat, complet cizelat și perfect lustruit de toate care m-au cumulat până la punctul întâlnirii noastre. Am să mă prezint relaxat, înțelegător și echilibrat în fața ta. Ca un experimentat și plin de cicatrici acrobat pe sârmă. Ca o sumă finală și de netăgăduit a tuturor trăirilor ce mi-au electrizat limba. O să mă ai mai viu ca niciodată. Mai liber ca nicicând. Rupt definitiv și irevocabil de fiecare infern de nostalgii multiplicate prin gândurile nopții. Am să-ți fiu numai ție. Am să-ți induc, dacă dorești, plăcerea de a mă vedea cântând. Tot felul de refrene. De a-ți recita. Cu gesturi simple. Amuzante. Cu gesturi de bărbat copt după atâția ani în livezile singurătății. Am să-ți fiu loial. Chiar și atunci când te vei feri să-ți fie văzuți pașii timizi înghesuiți în clar-obscurul dorinței de celălalt. Am să-ți fiu punct fix de reper. Vânt prielnic în mijlocul mării. Am să-ți fiu partener și sprijin la fiecare vânătoare a păsării exotice din tot acest Eden locuit de jivine mult prea însetate de superficial. Am să-ți fiu liniște. Am să-ți fiu fluturele mesager rezistent la orice lanternă tropicală inventată de gurile rele, și am să te ghidez mereu numai înspre plasa de interogații ironice ale rațiunii în doi. Copt și solid, am să te îndrum cu grijă în inima junglei cosmice oferindu-ți întotdeauna cele mai performante ghete de exploratori ai geografiei sentimentelor. Am să-ți fiu ghid și direcție. Am să-ți fiu traseu purtat de busola reinventată a destinului în direcția fericirii cu amprente de tigru. Am să te conduc printr-un labirint de trăiri încâlcite mai mult decât o făcuse Ariadna cu Tezeu, dar numai cu intenția nevinovată de a cădea împreună și în același timp într-o fascinantă simbioză. Am să-ți smulg singurătățile cu penseta dragostei totale de bărbat, am să-ți alung toți liliecii-vampiri din minte, toate gândurile triste, până ce vei deschide cu mine ușa adevărului primordial pe care-l știe numai o femeie și un bărbat îndrăgostit. Am să te alerg ținându-te de mână dincolo de tăișul fermecător al nervilor ecuatoriali revărsați de fiecare vară, până ce amintirile ne vor deveni subit un prezent al hemoragiilor existențiale complet vindecate. Am să-ți arăt blândețe în fiecare noapte până în punctul în care voi primi răspunsuri ale fericirii mărunte din ochii tăi, răspunsuri din cristale Swarowski lichide strălucind ca un supramărit Far din Alexandria în mijlocul inimii mele. Am să-ți recuperez fiecare clepsidră scufundată în apa așteptării, am să te reînvăț să muști din miezul cărnos al fructului pasiunii cu nerușinarea naivă a păsării-colibri din 'The Tree of Life'. Am să-ți propun călătorii fantastice, curaj și multă nesăbuință pozitivă în fiecare dimineață, ca și cum ziua nu ne-ar fi nimic mai mult sau mai puțin decât o Amazonie a sălbaticei noastre iubiri unde frumusețea siluetei tale e destinată să-mi reamintească (asemenea unui orologiu pe care-l privești mereu) de sunetul orb al sărutului cu aripi arse de pasiune ce poartă brățara unei vieți conjugate în doi, întotdeauna la prezent.
Am început să te citesc numai dimineața. Așa îmi creez eu mediul în care mă simt comfortabil toată ziua..
RăspundețiȘtergereCe ține de postarea de mai sus, vreau să-ți zic că abia aștept să se întîmple. Abia aștept să prindă cuvintele viață.
Mă lași mereu cu un gînd bun și o nouă motivație după fiecare lectură. Mulțumesc.