Închipuire

Mi te închipui cochetă.

Mi te închipui ca pe o femeie

ce tocmai a terminat

de citit o carte

și se simte mai frumoasă

decât orice alt trup

de femeie

tendențios

dezbrăcat.

Mi te închipui cum trăiești, 

poate,

pentru o fărâmă

de frumusețe,

chiar dacă nu știi cum

sau de ce,

chiar dacă uneori nu vezi

rama

și nici tabloul

și nici nu cunoști încă

cheia gestului,
ori mâna de bărbat
care știe prinde
cu bestială eleganță
plasa aruncată în larg,
fără vreun surâs ori rânjet
impropriu,
ci doar după mecanica metodică
dictată de inimă
în cea mai cumplită
singurătate.
Mi te închipui
frumoasă și plină,
ca pe o patimă
ce roade senină
răbdarea,
ori
ca pe o scrisoare ce ajunge
la timp
pentru a salva
un suflet.
Mi te închipui
miraculoasă și blândă,
ca pe o suflare umedă
găsită în adâncul
deșertului
din ochi.
Mi te închipui
abis,
explozie și întuneric roșu,
mi te închipui logodnică
mereu cu zâmbet
pe buze,
dar mai ales
mi te închipui
cântec
pentru flautul dulce
ce te pătrunde,
neașteptat.