Dacă ar fi posibil
mi-aș face casă în tine, dragostea mea.
Aș face-o din paie și lut
să miroși ca pământul
unde am crescut.
Ferestrele le-aș pune sus sus,
în ochii tăi mari și luminoși,
să-mi intre lumina din ei
de câte ori iubito te uiți în ochii mei.
Și nu m-aș îngrădi, gard nu mi-aș face.
Dacă ar fi posibil și dacă ți-ar place
aș planta în tine iasomie
și pe la colțuri viță de vie
să beau din tine, să-mi treacă din dor.
Dacă ar fi posibil, parcă aș vrea să mor
și să rămân în tine-o veșnicie.
Dacă ar fi posibil, ți-aș trimite o cutie cu vată de zahăr și un buchet de trifoi pentru toate zâmbetele pe care le aduci pe chipul meu prin scrierile tale! :)
RăspundețiȘtergereRedefinești iubirea, domnule Crusoe, prin muzica cuvintelor pe care le desenezi cu degetele tale!
RăspundețiȘtergeresuperb poem. dacă poți scrie așa de frumos de ce simți nevoia să preiei de la alții și să-ți însușești ideile lor?
RăspundețiȘtergeresuperb poem. dacă poți scrie așa de frumos de ce simți nevoia să preiei de la alții și să-ți însușești ideile lor?
RăspundețiȘtergere