Vii de la serviciu. Sau de la magazinul de la colţ. Sau pur şi simplu, de la baie. Soţia ta/prietena ta e întinsă pe pat şi plânge de mama focului. Tu, rămâi perplex.
- Ce s-a întâmplat?
Ea, răspunde printre sughiţuri:
- Nu s-a întâmplat nimic!
- Dar ce ai?
- N-am nimic.
- Atunci, de ce plângi?
- Nu plâng.
Iată o situaţie banală, din viaţă. Cum procedăm? Păi, în primul rând, nu se părăseşte sub nicio formă încăperea. Dacă te scapă la baie, te abţii. Dacă sună telefonul, îl laşi să sune. Dacă e cutremur, măcar o să ai şi tu un motiv să plângi. Dar sub nicio forma, nu ai voie să părăseşti încăperea. Dacă o faci, o să aibă extrem de des ocazia să-ţi amintească faptul că ai lăsat-o singură şi că nu ţi-a păsat deloc de suferinţa ei. Nu-ţi faci de lucru prin cameră. Ştii că n-o ajuţi niciodată la curăţenie. Ce, acuma te-a apucat hărnicia? De asemenea, nu bei şi nu fumezi. Ar însemna că te plictiseşti şi că abia aştepţi să termine cu bocitul. N-o respecţi deloc. Nici să nu te gândeşti să deschizi vreo carte. Ar fi cea mai clară dovadă a nesimţirii tale să-i întorci spatele şi să citeşti. Nu deschizi televizorul. Dacă ai imensa şansă să fie deja deschis, nu schimbi canalul. Sub nicio forma să nu atingi telecomanda, sau să te mişti. Te uiţi discret, că dacă ea se aprinde, s-ar putea să îl stingă. N-o să-ţi vină să crezi cât de bun poate fi serialul “Tânăr şi Neliniştit”.
Stai întins pe spate, cu privirea în tavan, ca un gândac. Nu te poţi întoarce . N-ai voie să dormi. După ce soţia ta sau prietena ta a terminat cu plânsul şi, în fine, se ridică, mai rămâi cel puţin zece minute în aceeaşi poziţie. Ai grijă să se vadă pe faţa ta că suferi. În următoarele ore, vorbeşti doar dacă trebuie. Şi, chiar dacă eşti nevoit să o faci, o faci cu voce scăzută.
Nu uita că în casa aia s-a suferit recent...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu