Când nu găseşti nimic în buzunarul stâng..

Au fost primii paşi împreună, din acea friguroasă noapte de aprilie devreme când, tremurând în preajma ta, am prins curaj să mă apropii de tine. Ne-am sărutat stângaci, dar nu ne-am împotrivit nici unul. A fost un sărut lent, secvenţial, un fel de salut, un fel de recunoaştere a celuilalt, şi-am stat pe loc, cu trecători întârziaţi în spatele nostru. Nu ai tresărit deloc. A fost un sărut curios, inexplicabil şi neatent. Nerepetându-se, a rămas de fapt primul nostru sărut. Chiar dacă au urmat sute, mii, de săruturi dulci şi pătimaşe. Săruturi smulse, cerşite, săruturi tandre, păcătoase şi greşite. Pe atunci, erai înarmată cu doi cercei albi, rotunzi. Aveai ochii mai verzi ca niciodată şi mă ţineai de mână de parcă acea seară ar fi fost sfârşitul şi nu începutul nostru. O făceai cu gestul cel mai firesc, stând ceva vreme acolo. Nu eram singuri, nici vorbă... Mai era şi acel parfum. Pe care am auzit recent că l-ai cumpărat din nou.

De la sine, au urmat zile în care ne ţineam de mână în buzunarul meu stâng. Şi vara, şi iarna. Blondă atunci şi cu zâmbetul acela ştrengar de liceancă. Şi tu ştiai, pătrunsă de zile toride, că în strânsorile acelea stătea în siguranţă toată invincibilitatea noastră de început. Feriţi sau cuprinşi de ochii celor din jur, am depăşit bariere, fiind unul lângă celălalt. Am cunoscut dorinţa, în toate acele zile care treceau. Am învăţat şi să ne certăm şi să ne iubim. De multe ori în aceeaşi zi. Au venit şi nopţile în care ne culcam certaţi, din motive banale... Atunci, cu ochii deschişi pe întuneric, ne străduiam să adormim spate în spate, într-o tăcere forţată. Măcinaţi de orgolii prosteşti. Iar eu nu reuşeam decât să te întristez şi mai tare. Spate la spate, amândoi aşteptam. Tăcerea? Era de formă. Simţeam toată respiraţia ta, căldura de sub plapumă, dorindu-mi să te îmbrăţişez. Dar aşteptam. Îmi părea că poate plângi, deşi nu se auzea nimic.

Şi ţin minte cum reuşeai mai apoi să pui capăt acelui chin, atunci când, în târziul nopţii, te răsuceai către mine printr-un gest aparent involuntar şi mâinile tale mă căutau. Nerăbdător, te luam în braţe, deloc timid, căutându-ţi frenetic pielea, umerii, sânii... Erau acele formidabile nopţi interminabile, acele nopţi atât de scurte.. Abandonat, mă sărutai. Eram cuprins de fericire, crezând că aşa va arăta fiecare ceartă, crezând că deznodământul va fi la fel de fiecare dată. Cuprinşi în braţele celuilat, uitai că trebuie să mă urăşti, să mă condamni. Acelea au început să fie nopţile noastre, de o tandereţe greşită, la fel ca prima şi ultima dată, crezând că ne-am regăsit pe veci sau că ne vom pierde iar pentru totdeauna. Nopţi când aveai ochii închişi, când amândoi aveam cu adevărat nevoie de tăcere. Când îi deschideai, era dimineaţă. Mă sărutai pentru a mă trezi, mai mult de treizeci de minute. Şi ne iubeam de la capăt, iar apoi mă convingeai să îţi pregătesc omleta aia pe care ai fi fost în stare să o devorezi în orice moment al zilei. Obosiţi, adormeam în dpă-amiezile de duminică, înghesuiţi înspre perete. Deşi loc în pat era suficient, împărţeam marginea de pat. Erau săruturi şi somn în reprize şi clipe în care adormit îţi întâlneam ochii treji la fiecare mişcare.

Văd toate acele frânturi şi acele nopţi aparte. Te văd ca atunci când eram certaţi şi te văd când îmi zâmbeai timid, cu fericirea unui copil. Şi încă te mai miros. Mereu o voi face. Mergând pe drumuri diferite, ne-am ţinut de mână fără să o ştim. Momente şi de o tristeţe dar şi de o largă seninătate pentru mine. Ştiam pe atunci că poate cândva te voi revedea, te iubeam şi te resimţeam ca pe-o nevoie. Te iubeam... Aşteptam să ajung lângă tine. Regăseam mirosul pielii tale cu emoţia descoperirii unui lucru drag, demult uitat. Eram altul. Eliberat, nebun, nestăpân pe toată acea senzualitate proprie lăuntrică. Încă mai roşesc doar gândindu-mă la asta. Hainele şă părul, afară sau sub duş, miroseau a tine, şi mult timp am respirat din amintirea ta. Nu ştiu de ce, dar nu ţi-am cerut vreodată să mă uiţi, crezând că, am săpat adânc în tine, şi că încă mai sunt acolo, în porii şi în gustul gurii tale.

Şi ştiu şi că probabil am mai iubit când încă te iubeam. Şi că ţi-am strigat că te iubesc când simţeam că te pierd şi te-am iubit profund de câte ori nu ţi-am spus-o. Iar azi eşti în mine, ca în seara sărutului de început stângaci, ca-n alte mii de zile ce au fost şi vor mai fi, oriunde voi privi în oameni. Ca o pedeapsă sau ca o recompensă. Mai ştiu şi că tu, la rândul tău, te vei găsi, când te vei pierde, în toate zâmbetele mele, şi cu fiecare privire a ta voi privi şi eu. Vulnerabil, căutând mâna ta în buzunarul stâng.