Managerii americani şi cei japonezi au decis să se întreacă într-un concurs de canotaj. Ambele echipe s-au antrenat din greu. Dar, sosind ziua cea mare, se simţeau extrem de pregătiţi. Japonezii au câştigat cu un avans de doi kilometri. Americanii au fost extrem de descurajaţi că au pierdut. Moralul lor era la pământ. Managementul a decis că motivul unei înfrângeri atât de zdrobitoare trebuie identificat, aşa că au angajat o firmă de consultanţă pentru a investiga această problemă şi pentru a recomanda acţiuni corective situaţiei. Consultantul a aflat că echipa japoneză a avut opt oameni la vâsle şi unul singur la cârmă, în timp ce americanii au avut un singur om care vâslea şi opt oameni la cârmă. Aşa că, după un an de studii şi milioane de dolari cheltuiţi pentru analiza problemei, firma de consultanţă a ajuns la concluzia că în echipa americană sunt prea mulţi oameni la cârmă şi prea puţini la vâsle. Prin urmare, pe măsură ce se apropia ziua cursei din anul următor, structura managerială a echipei americane a fost complet reorganizată.
Noua structură cuprindea: patru manageri de cârmă, trei manageri zonali de cârmă şi un nou sistem de urmărire a performanţelor pentru omul de la vâsle, ca să i se asigure stimulent în muncă. Anul următor, japonezii au câştigat cu un avans de patru kilometri, obţinând o victorie mult mai categorică decât în anul precedent. Umiliţi, cei din corporaţia americană l-au concediat pe vâslaş pentru performanţe slabe şi nesatisfăcătoare şi au acordat echipei de manageri o primă consistentă, pentru că au descoperit unde era problema.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu