vineri, 21 decembrie 2012

An imaginary ship will carry our bodies safe to shore





Tu ești cea care, în sala de cinema, mi-ai amintit de un zâmbet care m-a făcut să mă simt în largul meu, ca și cum cineva sau ceva mi-a pus picioarele în fața picioarelor, știu că nu înțelegi nimic din ce spun azi, am devenit moderat până și în excese, mai ales când sunt în preajma vreunei femei așa ca tine, cu extremitățile calde și coapsele moi. Tot acolo, în fața ecranului imens, îmi venea să ridic două degete ca să răspund corect la întrebările profunde ale existenței, nu pentru a vorbi în numele voluptății neaparat, ci pentru a-ți arăta această stranie transformare: în preajma ta lucrurile le ating așa cum coapse de femeie aș atinge. Știi? Pentru îndrăgostiți, la oraș se deschid toate obloanele, dimineață de dimineață, iar femeile aruncă în stradă fără nerușinare aripile de îngeri rămase de la masa de seară. Iar în privința noastră nu mai încape nici o discuție. Sunt întru totul pentru noile dicționare enciclopedice, în care deja biografia noastră e tipărită cu majuscule, deși unii strâmbă în continuare din nas fiindcă țelinei i se acordă un spațiu foarte restrâns, iar numele eroilor de la Zama nici nu au fost amintite. Ca să nu mai spun nimic despre o altă eroare: numărul pe care îl porți la pantof e menționat absolut greșit. Mi s-au aprins călcâiele din cauza parfumului tău și viața a o mie de oameni a năvălit în mine, dar și viața peretelui, viața lemnului, viața carcasei, toate s-au năpustit spre mine ca să mă umple. Tot ce este sau a fost viu își caută un loc în mine. Am devenit de neoprit: împânzesc mai nou străzile, locuințele, și totul îmi clocotește a viață. Mi-e poftă de tine, ca și cum la tine mi-aș fi uitat scrisul. Scrisul îmi e un fel de frățior, care dă din picioare și bombardează toate lucrurile din interior spre exterior, care inundă străzile din cartierul meu, îmbrăcate de azi în pânză albă, frumos mirositoare, exact ca niște canapele pe care am transpirat amândoi, știi tu... Cum să nu mă gândesc așadar la ochii tăi fragezi care, de la atâta dilatare, par niște continente înguste de pe o hartă mult prea largă, astfel încât în loc de număr pe autobuzele care se opresc în dreptul meu acum scrie Non Tangunt et Amant ?





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu