Azi
am vrut să-mi scot un card de sentimente
din buzunarul stâng ca s-o plătesc pe domana de la magazin dar ea s-a mulțumit
doar cu bani, cred că habar nu are
ce e aia plusvaloare. De fapt, prima
dată m-am căutat în buzunarul drept, mai fac uneori asta dintr-un instinct copilăresc, dar de acolo nu am reușit
să scot decât o stea argintie. Care
s-a coordonat de minune cu beculețul declanșat în mintea mea. Îmi venise o idee: ca în noaptea de mâine, când voi
împodobi bradul, să stimulez toată
această activitate cu vin roșu, cu ness și condimente, să colind ori
să patrulez în ritm poetic prin
casă, să țopăi și să dansez pe albumul de Crăciun
semnat de Sinatra. Întotdeauna mi-am
dorit să fredonez alături de cineva astfel de cântece, dar nu s-a întâmplat
până acum, pur și simplu. Mi-ar fi plăcut ca, în seara de Crăciun, să mă țină o fată
frumoasă de mână, iar eu să-i sudez
sărutul cu pixul și hârtia, cu ornamente de brad și cu bomboane de
ciocolată. E un vis romantic și
demodat de-al meu: să aud tocurile unei femei cum deschid o ușă, cum în spatele
ei se prăbușesc geamantane și peste
tot se simte miros de citrice, de esență din vanilie și de parfum erotic, femeiesc. Poate că-n seara de Crăciun
de anul acesta voi crede pentru
prima dată în destin, în magie și-n liniștea unei femei. Poate
că atunci voi aștepta foșnetul unei sănii
care să alunece încet la orizontul ferestrei și să dea viață stelelor de pe raft, care încă nici
n-au răsărit. Iar tu mă vei prinde ușor de mână, vei prinde-o lună-n palmă și-mi vei spune că de-acum dorințele devin realitate.
frumos este Crăciunul la tine :)
RăspundețiȘtergere