sâmbăta
atât de mult îmi
lipsești
că număr orele pe
degete
că număr găurile
din inimă
din viață
și inventez femei în
scris
ce seamănă cu tine
mi-e din ce în ce mai
frică
și aș putea să mă pierd
sunt un fel de Gavroche
zăpăcit
ce așteaptă cuminte pe
o bancă
în caz că
poate ai nevoie de un
umăr
pe care să plângi
într-una din zilele
ălea
în care toți
îți întorc spatele
nu te cunosc
nu te-au văzut în viața
lor
și tu
te așezi
pe o bordură
și-ți vine să le tragi câte
o palmă
fiecăruia în parte
ca unui bărbat
cu părul prea scurt și
mâini
murdare
sâmbăta
atât de mult îmi
lipsești
că număr găurile
din inimă
din viață
că nu știu de unde să
împrumut
două mâini
să mă îmbrățișeze
ca să mai uit puțin de
tine
sâmbăta exersez dorul tivit peste umbrele acelea lăsate de absenţa mângâierilor tale pe umerii mei mici. îmi asum pentru o clipă curajul aproape inconştient al plecării, al desprinderii din braţele tale căutând în acest pretext de eliberare, gustul distanţelor dintre noi. doar bănuit dulce, ca păstaia de vanilie în sipetul ei.
RăspundețiȘtergerese întâmplă apoi, mai cu seamă când păsările îşi arcuiesc gâturile lor lungi spre mine din înaltul cerului, să mă tem că din depărtarea aceasta, deşi este numai un pas, aş putea să rătăcesc calea.
şi visez cum braţele tale mă aduc înapoi...
îmi plac mai degrabă duminicile în zori, când telefonul nu sună şi tu miroşi tandru a cafea încă nefăcută. şi a mine.
Sâmbăta exersez flirtrul, așteptarea și dorul încins. Sâmbăta exersez zâmbete în așteptare. Sâmbăta mă desfac, mă dezbrac și mă îmbrac înapoi cu vise senine, însorite, aduse de o alizee care-mi intră dimineața pe geam.
RăspundețiȘtergereîmi plac diminețile de sâmbătă în care tu faci clătite și lapte cu cacao, și în care la radio nu se aude nici măcar o singură reclamă.