Da, îmi amintesc cum eram. Chiar dacă acum mâna mea stângă palid strânge cu înverşunare o scoică imaculată, creponată şi concavă, prin care se reflectă apa mării de altădată. Neatent, mă decid totuşi să o cruţ de viaţa anostă pe care ar fi trăit-o în cutia mea cu suveniruri colecţionate atent de aici, de la marginea mării. Deschid pumnul şi o las să alunece molcom pe nisipul ud şi pigmentat cu spumă albă. În toată liniştea asta datorată somnului de pescăruş, parcă nici un gând străin nu cuteză să tulbure tăcerea asta deplină aşezată ca o pătură groasă deasupra lumii.
Mă simt azi ca un băiat purtat de pasiune. Tocmai de aceea mă gândeam la Renato Amoroso, băiatul acela îndrăgostit de Malena, acolo, pe faleza albastră siciliană. E ciudat cum zilele de vară îmi decupează scene din pelicula lui Giuseppe Tornatore. Mă răscoleşte începutul şi finalul scenariului creionat de Luciano Vicenzoni mai ales acum, când pigmenţii mei dezobişnuiţi resimt razele soarelui ca pe-un alint nemeritat al trupului. Inima îmi bate neregulat iar nisipul se gudură pe lângă tălpile mele goale. Vocea aceea tristă a omului matur care îşi aminteşte de prima dragoste vibrează a emoţie şi amintire în mine: „Am cunoscut multe femei care mi-au spus: să nu mă uiţi. Eu le-am uitat. Singura pe care n-am uitat-o e cea care nu mi-a cerut-o niciodată: Malena.”
Aud aici muzica valurilor înspumate şi flămânde care încearcă să înghită plaja. Un zâmbet necontrolat mi se strecoară în colţul buzelor. Mi-am amintit de bucureşteanca mea, de prima femeie care m-a transformat. Pe care n-am putut-o uita multă vreme. Reaşez bucăţi de puzzle în sufletul meu singur. Îmi imaginez cum spre seară, marea se va linişti probabil şi cum va lua o înfăţişare smerită dedesubtul lunii. Lună care-mi va cere o oglindă murdară să-mi arate verile calde în care-am fost îndrăgostit.
Muzica maestrului Ennio Morricone mi-a reamintit un adevăr pe care tot încerc să-l alung: că femeile pe care le-am iubit nu le voi putea percepe niciodată ca fiind femei obişnuite. Ştiu că ieri m-am folosit de degete pentru a scrie un gând secret în nisipul umed, un gând pe care-l voi destăinui femeii pe care nu am putut-o uita niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu