Nu ţi-am spus, dar îmi placi într-un fel pe care nu-l pot descrie. Îmi place punctual cum dimineaţa, pe când îţi savurezi cafeaua, preiei controlul ori de câte ori îţi întorci privirea spre oameni sau chiar spre mine. Păi da, îmi placi chiar aşa, în mijlocul unor cadre scurte în care porţi o rochie-vitraliu, sau sandale romane, de ultimă modă. Unii întorc capul după tine de parcă-ai fi într-o vitrină. Eu decupez însă fiecare mişcare iconică a surâsului tău atotştiutor, surâs asortat în unele dimineţi cu fluturele acela din piept, prins de-un ac de siguranţă. Mă determini să-mi amintesc seara de eleganţa mersului tău aristocrat şi de podul umed şi înflorat al palmei tale, iar asta mă ţine ocupat. Arcuirea ta scurtă îmi povesteşte de ce stau femeile pe spate în timpul tangoului. Acum zâmbesc ştrengar şi eu, de parcă-aş fi vreun gauchos venit din pampas-ul argentinian să te caut printr-un salon murdar de dans împerecheat.
Şi când ne tachinăm îmi placi. Deşi ieşi învingătoare din fiecare dispută. N-ai nevoie de vreo caleaşcă şi susţii mereu că romantismul e un desuet, că sunt depăşite deja toate fadeout-urile în care doi îndrăgostiţi se-adăpostesc pe-o barcă. Că preferi un duş după perdea mai degrabă, ca să-mi demonstrezi că n-ai avut pistrui pe spate şi că de multe ori apa e prea fierbinte.
Îmi placi mai ales atunci când n-ai nimic de zis, când şopteşti tu aşa, din când în când în tăcere, când mă-ntrebi dacă te-aş fi plăcut ca punk-istă, ca artistă, ca batistă. Când intenţionat nu-ţi răspund, doar ca să te mai provoc o dată, şi să-ţi pot admira curcubeul prins în sprânceană ca un fel de pierce în acuarelă.
Ca să se ştie, te plac din simplul motiv că ştii cum să mă apropii şi să mă îndepărtezi de lumea ta, o lume în care oamenii îşi amintesc exact mirosul de scorţişoară din lunile de vară, şi te mai plac pentru sinceritatea ta ciudată. Avem idei contradictorii care se mulează totuşi atât de bine de parc-am gândi la fel de fapt. De parcă învăţătorii ne-ar fi învăţat din fragedă pruncie cum se pot sparge uşile piepturilor şi cum se pot lipi două limbi de sânge diferit.
Te plac mai ales pentru că ochii tăi se înţeleg foarte bine cu aluniţa de deasupra buzei mele.
De cateva zile citesc o carte intrigant de deprimanta. Am cumparat-o din liceu, dar nu am simtit nevoia sa o citesc. Acum ca m-a prins, nu ma pot lasa de ea, desi scoate tot puroiul din mine. Senisibila din fire, internalizez toata tristetea chiar si cea cu care nu ma identific. Adorm cu reprosuri, cu pieptul batatorit de copite si cu putina incredere in mine.
RăspundețiȘtergereApoi din cand in cand citesc elogiile tale dedicate unei femei sau alteia si parca frumusetea creata de tine, o regasesc in amintirile, si aspiratiile mele. Optimismul meu, sanatatea mea mintala si pasiunea mea pentru viata si dragostea de sine mi-o hranesc prin frumos. Am un post it pe birou, din ianuarie anul acesta, pe care doarme ideea mea de ong care va redefinii si sporii frumusetea in oameni.
Mai demult ti-am spus ca mi-ar placea sa le citesc ceva mai mult pe ele prin tine. Mi-am dat seama, de la ultimele 4 postari ale tale incoace, ce prostie iti cerusem. Doar e frumusetea ta aici, nu are cum sa fie a lor, nicicum. Sunt ale tale florile din palme ei si curcubeul din spranceana. Frumusetea ei radiaza probabil pe alte persoane, lucruri si fapte. Ma intelegi? Expresia "frumusetea e in ochii celui ce priveste" nu inseamna ca ceva e frumos pentru unii si pentru altii ba. Inseamna ca atunci cand privesti alegi sa creezi frumusete ori sa privesti in alta parte pana poti inmugurii ceva. Mi se confirma tot mai mult ideea ca nimic nu e frumos de sine statator, ci noi ne refelctam frumusetea in viata noastra.
Si postarile tale ma ajuta sa-mi amintesc de frumusetea mea. Tot acelasi gand il aveam si atunci cand ti-am scris ca vroiam sa demisionez de fiecare data cand te citeam.
Ma bucuri.
Paunul alb
Am citit de vreo 4 ori acest comentariu. Parca m-am oglindit in cateva reflectii ale tale.
RăspundețiȘtergereO sa revin la acest comentariu al tau fiindca el spune multe.
articol de nota 10, comentariu la fel, voi ce parere aveti?
RăspundețiȘtergerecomentariu, articol... copii, nu citim acelasi blog?
RăspundețiȘtergereel ii vorbeste ei, se cuvine sa inchidem putin gura si sa ascultam, atat... sa ascultam