Sunt zile în cate te-aştept cu capul plecat şi cu mâinile ascunse în buzunar. Sunt momente scurte ştiu, în care mă redefinesc în funcţie de parametrii ochilor tăi fragmentaţi în ochii celorlalte femei pe lângă care păşesc. Ce monotonă ar fi de fapt viaţa dacă nu s-ar auzi tocurile femeilor la fiecare staţie de autobuz, la fiecare semafor al aşteptării mele, ori a aşteptării celorlalţi. Probabil că atunci am adormi pe noi, cu orbul pleoapei fugit de-acasă şi chiar şi răsăritul l-am privi cu ochii trişti, dacă nu s-ar auzi tocurile de femei...
Mă încăpăţânez să-ţi şoptesc ceva la ureche cu gura închisă. Tu nu trebuie decât să-mpuşti luna în cap şi vei observa cum toată apa mării se varsă singură într-un ibric de cafea, pe care l-am putea împărţi amândoi atunci când numărăm tocurile străine. Încearcă să faci asta cu mine, să m-ajuţi în anihilarea lunei şi să vezi cum marea se îneacă uşor-uşor în sine. În noi doi.
Îţi mai spun că m-am îmbătat de atâtea ori de tine, ca de la un Long Island preparat în grabă de barman şi că gura mea mea lacomă îţi mai caută uneori prin zori gura ta, exact, gura ta încolăcită ca o pagină de caiet în jurul unui creion negru. Aştept să calc cu talpa buzei umărul tău, să te sting când eşti nervoasă, să risc să-mi ard şi ultimele şoapte, care nu mai par a fi bune de ceva. Nu pleca, stai cu mine şi-ncearcă să împuşti un pescăruş în aripă şi vei observa şi tu că tot îmi mai rămâne o aripă să zbor, ori să vâslesc prin sticla asta plină de atâta zbor lichid.
Te-ai bronzat prea repede. Atinge-mă şi împrăştie nimicul din mine, mută-ţi visele în palma mea, să i le arăt şi soarelui ce nu apare. Chiar acum îţi şoptesc ceva la ureche. Tu asculţi. Zâmbeşti de parc-ai ştii deja secretul. Iar când mă priveşti decupez din tine zâmbetul ăla de “mai taci măi mincinosule!” dar crezi tot, crezi tot ce-ţi şoptesc...
Pentru că eu aud pauzele dintre ciocăniturile de tocuri. Şi pentru că eu îţi şoptesc cu gura închisă, iar tu, la fel de frumoasă, m-asculţi cu urechile deschise.
interesant si in acelasi timp si trist, nu-i asa?
RăspundețiȘtergere