Câteodată mă opresc pur și simplu în mijlocul
camerei ca să dau radioul mai tare.
Mă amestesc în conversație neinvitat, într-un schimb de experiență sentimental cu vreun cantautor care mă face să exclam exact când lumea pare prăbușită cu
totul peste umerii mei. E ca și cum am sta amândoi la o cafea pe o plajă africană, unde timpul stă în
loc și unde dacă ai timp să te
îndrăgostești vei auzi probabil cum vreun amant zdrobește șuvițele unei femei
îndrăgostite irațional. Din care saltă fecunde buze ale secundei prinse în loc de arșiță și de spuma de mare. Sunetul de chitară îmi amestecă
emoțiile și mă răscolește uneori de parcă aș fi vreun condamnat încrezut căruia i-a fost aprins eșafodul de sub picioare
de o femeie ce ziua pare sălbatică
iar noaptea blândă, desfăcută cu
totul, de la decolteu în jos, în pânză albă. Poate că Dumnezeu ne-a lăsat darul ăsta – muzica – fiindcă știa că avem sufletul nestatornic. Și că emoțiile ne vor atinge epicentrul dur, până vom îndura propriile reflecții ca pe niște arsuri
răcoritoare, stinse numai de amintiri. De amintirile unui sărut dulce, pe care
l-am primit ca pe un scurtcircuit
care te ucide în cea mai cumplită beție. Într-un oraș zgomotos, în care nimeni nu aude ce spui. Câteodată mă gândesc
la o femeie anume și pornesc radioul la
orice oră în timp ce mă scufund în
cada plină cu apă din baie, unde visele le confund cu realitatea din muzica
venită de pe o frecvență inexistentă
care continuă să vibreze până la mine prin apă. Visez de fapt, acoperit de apă fierbinte, cum mă trezesc altundeva,
la marginea unui lac înverzit, unde o teribilă femeie stoarce toate vâltorile
mele, și-mi jupoaie cu totul cearcănele cenușii, șoptindu-mi că dacă vreau pot
călca chiar și pe plumb topit,
fiindcă sărutul meu e pentru ea cea mai
tare cocaină. Adică e singurul drog
ce pentru ea miroase a poezie. Iar
eu, în timp ce-mi vorbește, îi împletesc
părul lung și o dezbrac pe
îndelete, îi spun c-o să învelim acest păcat
în câteva frunze de ulm pe care nu le va observa nimeni. Facem dragoste și
adormim înveliți în miros umed de
foioase. Când mă trezesc, ea nu e nicăieri. Mi-a ascultat sfatul pe care i l-am dat în glumă. I-am spus zâmbind să se ascundă bine de tot, fiindcă de
dragul ei voi învăța să mângâi tandru, până la moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu