Codruța,
eu sunt un bărbat nătâng, cu sensibilitățile lui naive
pe care le poți lua oricând în derâdere,
un copil care abia acum își găsește curajul
de a-ți spune că e îndrăgostit de tine,
de felul tău ciudat în care nu mă iubești
deși ochii tăi spun de atâtea ori altceva,
de neastâmpărul tău moale, lent și sedentar,
care a dat naștere râsetelor noastre vii și moșcăite.
Azi ești departe, și nu-mi mai dai nici un semn de atenție
dar eu știu că fantasmele încă ne cos sufletele cu același fir
și că visele urâte ne sunt destrămate în aceleași spaime
și că dorul ne leagănă pe-ascuns de-aceleași cuvinte
mai ales că bătăile inimilor noastre au fost sincronizate
în andante și allegro
niciodată în moderato cantabile
și nu pot uita nicicum cum o vară întreagă
zâmbetele noastre au alcătuit geometria secretă
a unui labirint din care n-am mai vrut să ies niciodată
a unui loc visat între tine și Ursa Mare
unde îndrăznesc să sper că și tu mă placi,
unde îndrăznesc să mă apropii cu trunchiul de tine,
cu palmele
cu răsuflarea
cu vorbele
care se izbesc de mine
când tu cu pielea ta moale
când tu precum delfinii
te ghidezi cu ajutorul sonarului
știind că așa e-n întuneric
că acolo aerul e fierbinte
respirația ta e fierbinte
iar acolo cuvintele erup între noi
în întuneric
în întuneric
...
numai
în întuneric
Așadar Codruța este muza acestei lecturi mai mult decât plăcute. Condruța, dacă citești acest mesaj, folosește-te în continuare toate calitățile și defectele tale pentru a-l face pe domnul Crusoe să-ți mai scrie ode.
RăspundețiȘtergereZâmbesc, gândindu-mă că poate ea nici măcar nu a citit acest text. Și cât mi-aș dori să citească și îndemnul tău! Din păcate, totul e doar o dorință, ea fiind încă o copilă ale cărei priorități par debusolate, și amestecate în hedonismul vieții, al tinereții, al vieții de noapte și al pseudo-atenției pe care i-o arată cei din jur ca să ajungă mai repede în grațiile ei, ea fiind, desigur, o frumusețe de fată, una care atrage, ca o piatră prețioasă, totul din jur. Ea cred că are nevoie de timp, de maturizare și de puțin noroc pentru a fi fericită. Lucruri pe care acum mi se pare că nu prea le are. Tinerețea zbuciumată, bat-o vina!
RăspundețiȘtergerePoate par aiurită când spun asta, dar tinerețea asta zbuciumiată este ceea ce face tânărul să fie atât de interesant. Cerșind cu modestie atenția celor din jur, uitând că noaptea este făcută ca să dormi, negândindu-se la viitor, acestea sunt lucruri pe care eu le prețuiesc la cei tineri.
ȘtergereAceștia sunt oameni nemuritori, oameni care aruncă cu fericire, care inspiră și trăiesc prezentul, așa cum oricine ar trebui să facă.
Codruța, așa puțin cât mi-ai descris-o tu, îmi pare o fată care are multe povești de spus, dar din păcate prea muține urechi care să o asculte.
E exact cum ai descris-o, dar și mai mult decât atât. Libertatea ei nocturnă, jocul, care îi convine de minune și care o face și mai frumoasă, o determină să nu ia niciodată dragostea în serios. Are nebunia aia frumoasă, dar care respinge dragostea momentan, făcând loc în inima ei doar prezentului. Încă nu știe ce vrea, indecisă mereu, capricioasă, dar irezistibilă, desigur.
ȘtergereCum poți să te îndrăgostești de cineva nedispus să se îndrăgostească?
Dragostea, la o vârstă fragedă cum ar fi adolescența și nu numai, aduce mai mult rău decât fericire, cel puțin așa văd eu lucrurile, și-ți spun asta din experiență.
ȘtergereCu toate acestea și tinerii sunt dispuși să se îndrăgostească lulea și să se implice în misterele iubirii, trup și suflet. Dar eu una sunt de părere că tinerii trebuie să se joace "de-a dragostea," să se îndrăgostească încontinuu și azi și mâine și poimâine, în fiecare zi, de orice și oricine.
Iar ca să-ți răspund la întrebare, nu cred că te poți îndrăgosti de cineva nedispus să se îndrăgostească decât ca un spectator. Te poți îndrăgosti din priviri, savurând fiecare nebunie pe care o face, participând în ludicul caracterului ei și, nu în ultimul rând, oferindu-i libertatea pe care o tânjește.
Desigur, cred că acesta este un subiect mai sensibil, care trebuie abordat cu grijă și multă răbdare, care trebuie tratat cu foarte multă atenție, domnule Crusoe.
Albastră Dinah, of, sunt atât de multe de spus. Uite, poți să îmi dai add pe Facebook, dacă vrei, numele meu acolo e același cu al blogului: Road to Sophistry.
RăspundețiȘtergere