Mereu am purtat cu mine literatura frumuseții tale, și acum o scriu. Sau poate e frumusețea născută de mine prin tine. Încerc să-ți arăt cum te privesc: ești femeia pe care am cunoscut-o mereu dar pe care nu am avut-o niciodată. Nu așa cum am dorit-o, nu atât de intens, nu eliberat, pentru că nu te-am avut suflet, pentru că nu te-am avut lacrimă. Iar eu te vreau ca rouă dimineața, te vreau gând pe sufletul meu, te vreau inedită și fantastică. Te vreau cea mai frumoasă idee a fiecărei zile. Vreau să fii gând absurd și gând brutal, vreau să te aflu din când în când în cea mai limpede lumină și să fiu mândru că te-am inventat, deși e o certitudine că tu nu poți fi inventată, vreau să te simt ca ceva amar și să mă conving că nu ești perfectă. Vreau să te trăiesc emoție-dorință, să te iubesc și să te leg de mine ca să-ncerc s-arăt că-mi aparții, deși tu ești lume-univers, parte și departe de mine. Uneori te vreau efemeră, ca să te poți înlocui a doua zi cu altceva, ca să pot adăuga mereu mai mult. De aceea, îți cer doar atât: lasă-mă să te văd azi linie, mâine cerc, lasă-mă să te iubesc azi mut, mâine orb, azi rațional, mâine absurd, învață-mă să fiu element, apoi structură și unitate, ca să pot să înțeleg până și pielea de pe tine, învață-mă să înconjor pământul prin ochii tăi, să deosebesc obiectul de suflet și învață-mă cum se păstrează o viață întreagă un gând-minune, dar, mai ales, învață-mă să fiu aidoma ție, adică asemenea nisipului clepsidrei care poate fi timp numai în cădere.
Nu ştiu cum găseşti cuvintele pe care le scrii, însă trebuie să recunosc faptul că din momentul în care am descoperit blogul mi-au umplut zilele cu speranţa că, orice s-ar întâmpla la un moment dat, viaţa ni se va aranja frumos în cele din urmă. :)
RăspundețiȘtergereMulţumesc!
Şi mult noroc în toate.
I agree with you. La inceput, de fiecare data cand citeam un articol scris de el, parca asteptam la final sa vad ca e doar un fragment luat din cine stie ce capodopera de carte.
ȘtergereApoi m-am obisnuit cu gandul ca EL scrie atat de superb, insa tot nu imi pot da seama cum face uneori, dar descrie atat de bine ce simt eu....Dupa cum am mai zis, face in asa fel incat cuvintele devin mai mult decat cuvinte...
Fetelor, sunteți parte însuflețită a ceea ce scriu aici, deja, iar ăsta e mare lucru. Cel puțin pentru mine. Cuvintele astea prind viață numai prin ochii voștri, care tânjesc sau au cunoscut sentimente similare celor așezate aici.
ȘtergereCred ca iubesti foarte frumos tu :)
RăspundețiȘtergereNici eu nu mai știu. Îmi port singurătatea cu evlavie, și mult timp mi-am închis carapacea, afectat fiind și eu de sindromul durerii pricinuite la o intersecție majoră în viață. Dar sunt pregătit să iubesc, cred că mai mult și mai grijuliu ca niciodată.
Ștergere