Cred că am trăit mai
multe vieți înainte s-o trăiesc pe aceasta. Felul în care uneori muzica îmi pătrunde
prin piele, despicând-o pur și simplu, mă face să cred asta. Versurile și
ritmul mă apasă de parcă cândva ar fi fost înăuntrul meu o altă persoană care a
scris cântecul pe care-l ascult. Emoțiile din spatele sunetelor îmi dezvelesc
parcă fiecare strat suprasolicitat de pe creier. Anumite cuvinte, puse pe o
linie melodică perfectă, împletesc pentru mine cele mai bizare sentimente. E un
moment în care o forță invizibilă mă apasă parcă în stomac cu un fel de
nostalgie pe care nu o pot descrie altcuiva. De aceea cred că am trăit mai
multe vieți înainte s-o trăiesc pe aceasta. Vieți multe și liniștite, vieți
zgomotoase, vieți pline sau rebele, vieți goale, complicate, neînțelese sau
revoluționare. Nici nu-mi pot închipui până la capăt prin ce aventuri fabuloase
trebuie să fi sufletul meu înainte să primesc acest trup pe care-l folosesc
acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu