Fiecare femeie frumoasă
pe care am cunoscut-o și de care m-am îndrăgostit, mi-a spus, la un moment dat,
că și-ar fi dorit să fie sirenă. Nici până azi nu știu de ce și-au dorit un
asemenea lucru straniu. Poate pentru că își doreau cu tot dinadinsul să cunoască libertatea
pe care ți-o oferă marea. Probabil. Sau pentru a fi altfel decât restul, pentru
a fi cineva remarcabil sau poate pentru a se desprinde de ele înseși,
gândindu-se (îmi închipui) că nu ar fi suficient de interesante, suficient de
frumoase și admirate. În tot acest timp, mi-aș fi dorit ca ele să înceteze
să-și mai dorească coadă de pește și solzi și să înceapă să-și admire
picioarele lungi și frumoase, în felul în care eu obișnuiam să o fac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu