Am așa o epifanie, o certitudine, un fel de deja-vu dacă vreți, că din patru în patru ani te cheamă marile
iubiri. Prin tot soiul de priviri împerecheate cu priviri. Momente când inima
tresaltă. Când inima pompează sânge din care ies fluturi stranii, păsări,
cântece. Când inima suferă o altă mare însuflețire. O altă mare dragoste de
viață. Când ceva insesizabil te-aduce mai în față. Până ce chiar ajungi mai în
față. Și te răsfață! Și vrând-nevrând, ajungi să-ți faci dimineață în suflet
iar în trup dulceață! Și te cutreieră secunde când fiorul rece simți că te
petrece. Când fiori de gheață inima îți dezgheață. Când primăvara unei noi
iubiri îți aduce flori împerecheate cu zefiri. Când te mai lași sedus o dată!
Și apoi încă o dată! Când lași de la tine. Și mai pui ceva viață. Când te
înalță priviri împerecheate cu priviri. Îmbrățișări. Săruturi. Contopiri. Toate
ca să vii mai în față. Întotdeauna mai în față! Și care te învață! Cum se
răsfață o fecioară prima oară pe verdeață! Ca din iubire în iubire, o dată la
patru ani, să treci în marea ta rodire. Iubind mereu. Mereu rodind. În fiecare
seară, lângă stele din stele răsărind.
... ein land, eine mannschaft, ein traum
RăspundețiȘtergeredin doi în patru ani. eine liebe! grosse....
Agapi, kein kluger Mann widerspricht seiner Frau. Er wartet, bis sie es selbst tut.
RăspundețiȘtergereCe surpriza placuta: versurile tale in proza chiar, ritmul si rima surprinzatoare si farmecul din totdeauna. Combinatia perfecta! Bravo, draga Robinson, ma uimesti pe zi ce trece mai mult!
RăspundețiȘtergere<>
Sunt un mărunt menestrel supus de sentimente, emoții și amintiri, un trubadur nepriceput ce cântă femeia cu umile cuvinte... :P
Ștergere