Innuendo

Deja știu când ai tu serile tale nebune, deja îți cunosc în amănunt și pe de rost calendarul bucuriei, și poate și sezonul plenitudinii tale de femeie frumoasă, cu părul tău deranjat, cu buzele tale țuguiate, răsfățate, când îmi dai multe de înțeles, când îmi transferi cele mai apetisante insinuări, așa că fă-mi plăcerea și nu mai pleca azi acasă, fă-mi plăcerea și rămâi lângă mine toată ziua, toată noaptea, toată viața, toată moartea, fă-mi plăcerea și învie cu mine când dumnezeu, oricare ar fi el, netezește cărarea pentru dragostea noastră. Fă-mi plăcerea și nu mai privi înapoi, fă-mi plăcerea și mergi înainte cu mine în suflet, cu mine în minte, cu mine în trup, cu mine în oase, fă-mi plăcerea și lasă-te în cele mai frumoase cuvinte, și lasă-te pe umărul meu, când ți-e greu, când ți-e dor, când mai uită de noi dumnezeu. De fapt, fă-mi plăcerea și lasă-mă definitiv în inima ta, fă-mi plăcerea și ascunde-mă bine acolo, în așa fel încât să nu mă găsească decât dragostea ta, în așa fel încât să nu pot pleca și să devin numai pentru tine un astru, o cometă, o stea când muzica sferelor ne poartă departe, tot mai departe, dar mai ales fă-mi plăcerea și lasă-mi dimineața pe pernă plăcerile, toate plăcerile, știi tu, toate cele despre care ziua nu se poate vorbi, decât într-un zâmbet intraductibil, și în a cărui eventuală distorsionată traducere s-ar pierde de fapt toate plăcerile. Toate plăcerile noastre ascunse, inestimabile.