sâmbătă, 21 iunie 2014

Sub guvernarea fulgerătoare a ploii



Mie îmi place când plouă. Dacă plouă o să facem dragoste în mașină, așa că nu porni ștergătoarele, și lasă muzica să acompanieze tunetul, numai așa între noi va fi o dragoste cu totul fulgerătoare. Oare tu nu vezi cum fulgeră, cum se întunecă și iarăși fulgeră? Ascultă puțin, numai puțin, în liniște deplină, și-ai să auzi deodată cu mine cum îți bate inima, și-ai să auzi cum răpăie ploaia pe parbriz, cum îl aburește, cum te aburesc eu pe tine, și ai să simți că acum e momentul, exact acum, că acum e momentul să îți spun un poem, un vers, o metaforă din care să înțelegi cât de mult te iubesc. Tu ai un trup de fecioară, un trup de panteră dar pune și tu puțin suflet, spune și tu o metaforă, un vers, un poem, mimează și tu ceva, aburește-mă, înnebunește-mă cu farmecul trupului tău în care vreau să intru, din care vreau să ies, și dă-mi drumul sau dă-ți drumul în dragostea asta fulgerătoare și întinde-te cumva deasupra gândirii, și destinde-te deasupra firii, deși te rog doar să-ți dai jos picioarele de pe bord, să nu strivești accidental icoana la care uneori mă închin, știi tu, când îi mulțumesc omologului dumnezeu că te-am întâlnit sub guvernarea fulgerătoare a ploii.





Un comentariu: