Deși în mine se zbate Ulise, în tine așteaptă Penelopa. Deși nici tu nu mai ești femeie și nici eu - bărbat, un bici interior ne împinge unul spre celălalt. Și, fără să fim minus și plus, ne surprindem brusc pe drumul întâlnirii. Tu aștepți prea-bine-meritata dragoste, iar eu, desigur, o caut. În mine se zbate Ulise, în tine așteaptă Penelopa. Părem făcuți din aceeași foame, din aceeași sete fără sat și fără obiect, de parcă din direcții opuse două găuri negre încearcă să se-nghită. Deocamdată, atingerile noastre par imposibile, iar ceva indefinit mă face să cred că ele se întâmplă numai pe suprafața chinuitoare a unui înveliș nesatisfăcător. Ele nu fac decât să strălucească o fracțiune de secundă, iluminând doar cât să vezi imensitatea hăului din noi și neputința contopirii. În mine se zbate Ulise, în tine așteaptă Penelopa. Probabil vom fi veșnic condamnați la despărțire, așa cum fiecare singur cu el însuși e separat de sinele pe care-l recunoaște în oglindă. Dar cu toate acestea eu continui să cred, fiindcă în mine încă se zbate Ulise, iar în tine încă așteaptă, nu-i așa, Penelopa.
Știi cum se spune, unii oameni sunt făcuți unul pentru altul, dar nu sunt făcuți să fie și împreună. Nu știu dacă fraza aceasta se potrivește neapărat lecturii tale, dar pe mine la asta m-a dus cu gândul.
RăspundețiȘtergereApropo, îmi place la nebunie melodia, se potrivește de minune!
Mă bucur că îți place melodia, Albastră Dinah! De obicei și pe cât posibil încerc să leg mesajul unui text de mesajul unei melodii. Uneori, cred că îmi iese.
ȘtergereEu mereu am spus că dragostea e un dat, nu și o condiție necesară a fericirii. Sau cel puțin nu a fericirii cu finalitate permanentă în cuplu. Adică același lucru pe care îl spui și tu.